DECIZIE nr. 1.506 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.103/33/2009, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Dorin Mischian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin aplicarea normelor criticate se instituie o inegalitate de tratament juridic, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Se arată în acest sens că orice persoană care a comis, în aceleaşi împrejurări, o faptă similară cu cea săvârşită de autorul excepţiei, însă nu avea calitate de avocat la momentul sesizării instanţei de judecată, ca acesta, va fi supusă regulilor de judecată obişnuite, beneficiind, printre altele, de 3 grade de jurisdicţie. Profesia de avocat este o profesie liberală, spre deosebire de alte funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat, iar privarea de o cale de atac în această situaţie nu îşi găseşte o justificare în sensul normelor constituţionale şi din actele internaţionale invocate. Orice persoană condamnată are dreptul la examinarea cauzei sub toate aspectele, or, în cazul unui inculpat care are calitatea de avocat, acest drept lipseşte.Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia invocată nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate sunt în acord cu Legea fundamentală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul penal, potrivit cărora: "Curtea de Apel:1. judecă în primă instanţă: […] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, art. 21 privind Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 124 privind Înfăptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 20, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi la art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, dispoziţiile art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, respectiv celor ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, câtă vreme ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau regulilor care guvernează înfăptuirea justiţiei. Aceasta întrucât instituirea unor reguli de competenţă după calitatea persoanei nu îngrădeşte dreptul persoanelor, în speţă al avocaţilor, de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel. Totodată, acest text de lege asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 138 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, şi prin Decizia nr. 637 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, criticate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale, cu argumente similare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește