DECIZIE nr. 1.502 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agripina (Niţu) Vasile în Dosarul nr. 9.950/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.950/300/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Agripina (Niţu) Vasile cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 255 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă în contradictoriu cu Sandu-Aurel Niţu şi Mariea Vasile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 5 din Decretul nr. 32/1954 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1), fără a arăta însă în ce constă această contrarietate, iar dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă înfrâng prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, deoarece „nu există o cale de atac specială împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea”.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 31 ianuarie 1954, şi cele ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 5 din Decretul nr. 32/1954: „Dovada că un bun este propriu se va putea face, între soţi, prin orice mijloc de probă.În cazul căsătoriilor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei, dovada că un bun este propriu se va putea face, de toţi cei interesaţi, prin orice mijloc de probă, chiar faţă de cel de-al treilea.";– Art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 48 alin. (1) privind familia.Analizând argumentele formulate împotriva dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954, Curtea constată că acestea sunt critici de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei de fond, astfel că nu pot constitui veritabile critici de neconstituţionalitate. Deoarece autorul excepţiei nu arată în ce constă contrarietatea textului de lege sus-menţionat cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1), acestea fiind doar enumerate, excepţia este inadmisibilă.De asemenea, Curtea nu poate primi nici critica ce vizează neconstituţionalitatea art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece aceste dispoziţii de lege se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.De altfel, autorul excepţiei solicită modificarea şi completarea acestui text de lege, în sensul reglementării unei căi de atac speciale împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta nu poate modifica sau completa dispoziţiile de lege supuse controlului. În aceste condiţii, şi această excepţie este inadmisibilă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agripina (Niţu) Vasile în Dosarul nr. 9.950/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește