DECIZIE nr. 1.501 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Aiqin în Dosarul nr. 4.985/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită, prin interpret, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi să i se facă dreptate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că criticile formulate nu au legătură cu împrejurările cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.985/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Wang Aiqin într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a sa de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Arată că textele de lege criticate "sunt lipsite de precizie cu privire la situaţiile similare cu cea a reclamantei, astfel încât aceasta să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa şi nu protejează suficient străinii care se află în România împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări". În continuare, descrie situaţia sa de fapt în România şi susţine că documentele folosite pentru obţinerea dreptului de şedere permanentă sunt conforme cu realitatea.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduc atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, iar decizia Oficiului Român pentru Imigrări poate fi contestată în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:– Art. 77 alin. (1) lit. b): "(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: (…)b) dreptul de şedere permanentă sau prelungirea dreptului de şedere temporară a fost obţinut/obţinută prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale."; … – Art. 78 lit. a): "Decizia de anulare sau revocare a dreptului de şedere se comunică:a) de către Oficiul Român pentru Imigrări, străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare prevăzută la art. 82;". … Se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de constituţionalitate, din care să poată fi dedusă contrarietatea dintre prevederile de lege ce formează obiectul acesteia şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, ci învederează aspectele de fapt, despre care afirmă că au condus, în cazul său, la pronunţarea unei soluţii injuste, constând în sancţionarea sa cu anularea dreptului de şedere permanentă şi emiterea unei decizii de returnare. Or, susţinerile referitoare la împrejurările concrete ale speţei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei emise de Oficiul Român pentru Imigrări nu pot fi analizate de Curtea Constituţională, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fiind de competenţa instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) şi art. 78 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wing Aiqin în Dosarul nr. 4.985/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește