DECIZIE nr. 1.501 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Nuţu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei, arată că autorul excepţiei a depus la dosar o adresă prin care arată că renunţă "la excepţie şi judecată".Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului nu sunt aplicabile în cazul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.636/196/2009, Judecătoria Brăila – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Iulian Nuţu într-o cauză civilă având ca obiect partaj judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. În acest sens, arată că, "în această situaţie, hotărârea pronunţată de o instanţă necompetentă este anulată în totalitate, nu în parte, toate actele instanţei necompetente fiind lovite de nulitate absolută, deci inclusiv administrarea probelor neputând fi făcută de această instanţă, neputând accepta ca legal, neconstituţional parte din proces să fie soluţionat de instanţa necompetentă şi parte de instanţa competentă".Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice."Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (2) -"Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept (accesul liber la justiţie)" şi art. 53 alin. (2) -"Restrângerea (exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură civilă se derogă de la principiul nemijlocirii, care impune ca probele să fie administrate înaintea instanţei care soluţionează pricina. Însă existenţa procedurii instituite prin acest text de lege nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nu aduce atingere existenţei dreptului, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin soluţionarea cauzei de către instanţa competentă, care va putea reface, pentru motive temeinice, dovezile administrate în instanţa necompetentă.Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Nuţu în Dosarul nr. 1.636/196/2009 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește