DECIZIE nr. 1.500 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru şi Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.703/231/2007, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru şi Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o discriminare între cetăţeni şi privilegii în favoarea funcţionarilor publici. Astfel, infracţiunile de ameninţare sau lovire, atunci când sunt săvârşite împotriva unei persoane particulare, se urmăresc numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, iar pedepsele prevăzute de lege sunt mai mici, în timp ce, săvârşite împotriva unei persoane care îndeplineşte o funcţie în stat, constituie infracţiunea de ultraj, urmărită din oficiu şi mai aspru pedepsită de lege. Prevederile criticate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi dispoziţiile constituţionale care consacră libertatea de exprimare, deoarece reglementează "şi alte limite exterioare, neprevăzute de Constituţie, ale libertăţii de exprimare". Constituţia interzice defăimarea ţării şi a naţiunii, nu şi a autorităţilor, prin funcţionarii lor, iar legea penală nu poate institui o limită în plus şi nu poate restrânge câmpul de manifestare a libertăţii de exprimare mai mult decât Constituţia.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că "regimul sancţionator aplicat diferit, fiind mai aspru în cazul în care sunt ultragiate persoane care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat din categoria celor indicate […], nu poate constitui o discriminare de tratament aşa cum se susţine în cauză, ci un avertisment dat celor predispuşi la astfel de fapt, dar şi un argument autoritar, ce vine să explice şi să apere statul de drept şi autoritatea acestora".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, dispoziţiile art. 239 alin. 2 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 93/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010. Textul legal, în actuala redactare, conservă însă soluţia legislativă ce face obiectul criticii de neconstituţionalitate. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), privind Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (6) şi (7) privind libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, nu pot fi reţinute criticile formulate din perspectiva încălcării dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră egalitatea în drepturi. Obiectul juridic principal al infracţiunii de ultraj îl reprezintă relaţiile referitoare la respectul datorat autorităţii de stat, protecţia penală asigurată autorităţii prin reglementarea acestei infracţiuni reprezentând o garanţie a exercitării atribuţiilor ce le revin reprezentanţilor săi, şi nicidecum un privilegiu. Prin urmare, tratamentul juridic diferit la care se face referire în motivarea excepţiei este justificat şi admisibil, calitatea de funcţionar public cu atribuţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat justificând reglementarea specială şi tratamentul sancţionator diferit al faptelor de ameninţare, respectiv de lovire sau orice alte acte de violenţă săvârşite împotriva unei persoane care această calitate, faţă de situaţia în care subiect pasiv al infracţiunilor respective este o persoană particulară.Tot astfel, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a libertăţii de exprimare. Textul constituţional invocat obligă la garantarea şi asigurarea liberei exprimări a ideilor şi opiniilor, stabilind totodată că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine" [art. 30 alin. (6) din Constituţie]. De asemenea, în condiţiile art. 53 din Constituţie, exerciţiul acestei libertăţi poate fi supus unor restrângeri sau sancţiuni necesare pentru apărarea ordinii publice.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru şi Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește