DECIZIE nr. 1.499 din 15 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.669D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.754/314/2009, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale în baza cărora societatea a fost sancţionată este calificată drept contravenţie doar fapta comerciantului, iar nu şi cea a consumatorului, de a nu respecta clauzele contractuale. Or, această discriminare nu se poate justifica prin faptul că persoana care are calitatea de consumator este partea cea mai slabă a contractului şi, prin urmare, trebuie să i se instituie un regim de protecţie sporit. Atribuirea în sarcina unei autorităţi naţionale constituite pentru protecţia drepturilor consumatorilor a posibilităţii de a analiza şi de a aprecia modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale de către comerciant şi de a aplica o sancţiune contravenţională acestuia este de natură a contraveni dreptului la un proces echitabil, care să respecte garanţiile de independenţă şi imparţialitate.Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 12.401 din 31 ianuarie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3 din 5 ianuarie 2011, şi apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât drepturile cetăţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive, iar nu discriminatoriu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, care au următorul conţinut: „(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: […]c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei;". … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) – Egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, în ansamblu, Curtea, prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, a stabilit, în esenţă, că „Drepturile cetăţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive, şi nicidecum discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii şi comercianţii care beneficiază de plată preţului pentru produsul vândut”.Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că "funcţionarea normală a economiei de piaţă este perfect compatibilă cu măsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin statului, şi anume cea prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii".Aşa fiind, reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce priveşte regimul sancţionator în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de lege în acest domeniu, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Prin textul de lege criticat este calificată drept contravenţie şi sancţionată încălcarea de către prestatorii de servicii a obligaţiei de a respecta condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte. Or, dispoziţia legală nu aduce atingere sub niciun aspect principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu instituie un tratament juridic discriminatoriu între consumatori şi prestatorii de servicii, întrucât, prin ipoteză, aceştia nu se află într-o situaţie juridică identică. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat principiul conform căruia egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, iar violarea acestui principiu există numai atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.În plus, prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994, Curtea Constituţională a statuat că „drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie se aplică cetăţenilor, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice numai în măsura în care, printr-o anumită reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetăţenilor”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește