DECIZIE nr. 1.496 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a celor ale art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″, excepţie ridicată de Riţa Gărgăriţa în Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde Gheorghe Tara, în calitate de mandatar, pentru partea Veronica Magdalena Tara, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate.După închiderea dezbaterilor, se prezintă autorul excepţiei Riţa Gărgăriţa, care depune note scrise la dosar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.243/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″, excepţie ridicată de Riţa Gărgăriţa într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin modificarea adusă Legii nr. 146/1997 prin noul act normativ, respectiv prin Legea nr. 276/2009, s-a ajuns la o limitare evidentă a accesului la justiţie, acesta devenind doar un drept teoretic. Datorită taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina justiţiabilului, practic persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei de judecată. În acest sens, apreciază că noua lege nu are niciun suport în realitatea economică concretă, iar modificările aduse legislaţiei privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituţionale, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 56 şi ale art. 124 alin. (2).Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei îşi manifestă nemulţumirea faţă de maniera în care s-a desfăşurat litigiul, apreciind că „nu se poate accepta să fie în continuare victime ale imperfecţiunii legilor”.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea obligaţiei de plată şi a cuantumului taxelor judiciare de timbru nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, iar prin Legea nr. 276/2009 cuantumul taxelor judiciare de timbru a fost actualizat şi s-au clarificat controversele juridice existente cu privire la caracterul evaluabil sau neevaluabil al unor acţiuni, cum sunt cele în constatare, precum şi referitor la obligaţia de timbrare a acestor cereri. Cu privire la art. 24 din Legea nr. 10/2001, apreciază că acest text de lege stabileşte o prezumţie legală relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrară făcută de alte persoane care invocă un drept asupra imobilului naţionalizat, respectându-se dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate al acestor persoane.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, referitor la prevederile privind taxele judiciare de timbru, este invocată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 814/2007 sau Decizia nr. 210/2002. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, arată că acest text de lege instituie o prezumţie legală relativă cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului şi cu privire la identitatea proprietarului, prin raportare la elemente obiective. Această prezumţie poate fi însă răsturnată prin proba contrară de partea adversă, ceea ce este de natură a respecta dreptul la un proces echitabil.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, referitor la reglementarea de lege criticată privind taxele judiciare de timbru, invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr. 1.587/2009 şi nr. 50/2010, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, apreciază că acestea nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 44, apreciind că celelalte dispoziţii invocate din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost invocat de autorul excepţiei şi stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cele ale art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.În realitate, din examinarea succesiunii actelor normative, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, lege modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, precum şi prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.Prevederile de lege criticate din Legea nr. 146/1997 au următorul conţinut:– Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:a) până la valoarea de 50 lei – 6 lei; … b) între 51 lei şi 500 lei – 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50 lei; … c) între 501 lei şi 5.000 lei – 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei; … d) între 5.001 lei şi 25.000 lei – 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei; … e) între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei; … f) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; … g) peste 250.000 lei – 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei. … (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.";– Art. 24 din Legea nr. 10/2001: „(1) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar." … Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, precum şi celor ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. În ceea ce priveşte art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei consideră că acesta contravine art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală, art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 29 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie, art. 44 alin. (1), (2), (3), (7) şi (8) referitoare la protecţia proprietăţii private, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 48 privind familia şi art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului, deoarece acesta deduce neconstituţionalitatea reglementărilor criticate din modul de reglementare şi de interpretare a acestora.Astfel, acesta apreciază că noua lege prin care s-a modificat Legea nr. 146/1997 nu are niciun suport în realitatea economică concretă, iar modificările aduse legislaţiei privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituţionale, instituindu-se o limitare evidentă a accesului la justiţie, care devine astfel doar un drept teoretic. Totodată, susţine că, datorită taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina justiţiabilului, practic persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei de judecată.Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este vorba de o problemă de apreciere a circumstanţelor concrete ce conturează fondul litigiului. Acesta îşi manifestă, mai exact, nemulţumirea faţă de maniera în care s-a desfăşurat litigiul, apreciind că „nu se poate accepta să fie în continuare victime ale imperfecţiunii legilor”.Aşa fiind, Curtea constată că asemenea critici nu intră în sfera sa de competenţă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra conformităţii cu Legea fundamentală a actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi a celor ale art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Riţa Gărgăriţa în Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește