DECIZIE nr. 1.496 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 350 şi art. 160^b din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 350 şi art. 160^b din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Chiseliov în Dosarul nr. 3.205/117/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus la dosar un document olograf scris în limba rusă, motiv pentru care s-a procedat la traducerea acestuia de către doamna Liliana Silvestru, traducător autorizat, care, în acest sens, s-a prezentat în ziua de 10 noiembrie 2009 la sediul Curţii.Potrivit notelor depuse de autor, acesta susţine admiterea excepţiei, întrucât prevederile legale criticate contravin Legii fundamentale.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.205/117/2008, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 350 şi art. 160^b din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Chiseliov în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi ale art. 23 referitoare la Libertatea individuală, deoarece de la data de 6 ianuarie 2009 şi până la data de 22 aprilie 2009, când a invocat prezenta excepţie, au trecut mai mult de 60 de zile, perioadă în care instanţa era obligată să verifice legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive. De asemenea, textele sunt apreciate a fi neconstituţionale, întrucât inculpaţii nu au fost prezenţi în instanţă la data menţinerii arestării preventive.Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 350 cu denumirea marginală Măsuri cu privire la starea de libertate şi ale art. 160^b cu denumirea marginală Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 350: "Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra luării, menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ori ţara, motivând soluţia pronunţată.În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunţă:a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive; … b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă; … c) amenda; … d) o măsură educativă. … Hotărârea pronunţată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventivă a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea ori ţara este executorie.Când potrivit dispoziţiilor prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 inculpatul este pus în libertate, instanţa comunică aceasta administraţiei locului de deţinere.Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce durata reţinerii şi a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunică, îndată după pronunţarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 140 alin. 3.Când în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, învinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 160^5 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 160^b : "Judecătorul poate dispune, în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecăţii în primă instanţă arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile.Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul sesizării s-a limitat la o simplă enunţare a principiilor constituţionale pretins încălcate de textele legale contestate. Astfel, singurele argumente juridice aduse, care nu pot fi convertite însă în vicii de neconstituţionalitate, sunt cele referitoare la nemulţumirea legată de modul de aplicare a dispoziţiilor procedural penale privitoare la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive şi la menţinerea acesteia. De altfel, toate aceste neajunsuri au fost avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când, pronunţându-se asupra recursului formulat de cei 2 inculpaţi, a admis şi a trimis cauza spre rejudecare, menţinând starea de arest.Aşa fiind, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 350 şi art. 160^b din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Chiseliov în Dosarul nr. 3.205/117/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește