DECIZIE nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Florin Iulian Hrib în Dosarul nr. 5.820/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Cristian Nuică pentru partea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile de lege criticate curge, din interpretarea celorlalte dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 137/2000, de la data comunicării hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece modul de calcul al termenului prevăzut de dispoziţiile de lege criticate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.820/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Florin Iulian Hrib într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu determină precis momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul atacat.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dispoziţii care au următorul conţinut: „(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 24 privind dreptul la apărare, în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi în art. 126 privind instanţele judecătoreşti, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, hotărârile Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care acesta soluţionează sesizările persoanelor care se consideră discriminate, şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică faptul că aceste dispoziţii nu prevăd data de la care curge termenul de 15 zile, Curtea reţine însă că, potrivit dispoziţiilor alin. (8) şi (9) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, hotărârea respectivă se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării, ea putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstitu ţionalitate sunt neîntemeiate.Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că reglementările deduse controlului de constituţionalitate satisfac exigenţele impuse de normele constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Prin urmare, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece Curtea nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.Referitor la dispoziţiile art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti, Curtea observă că acestea nu au legătură cu normele privind termenul de exercitare a căii de atac împotriva hotărârilor Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Florin Iulian Hrib în Dosarul nr. 5.820/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește