DECIZIE nr. 1.493 din 18 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 8.233/215/2009 al Tribunalului Dolj – Secţia pentru minori şi familie, precum şi de către Cosmin Viespescu în Dosarul nr. 37.823/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 529D/2010 şi nr. 1.249D/2010, având în vedere obiectul acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.249D/2010 la Dosarul nr. 529D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.233/215/2009 şi Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 37.823/299/2009, Tribunalul Dolj – Secţia pentru minori şi familie şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Marian Cristian Dulgheru şi Cosmin Viespescu cu ocazia soluţionării unor cauze având ca obiect divorţ (cu minori).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în principal, că, în ceea ce priveşte art. 38 alin. 4 din Codul familiei, "absenţa unei definiţii concrete a noţiunii de interes superior al minorului, neconturarea minimală a sferei şi a reperelor concrete de semnificaţii juridice ale noţiunii, creează pentru subiecţii de drept (părinţi, membri ai familiei) o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii de interpretare a legii, o serioasă impredictibilitate în stabilirea comportamentului juridicosocial, o lipsă de siguranţă şi impreviziune cu privire la deznodământul unui eventual litigiu care să privească luarea unor măsuri ce pot să afecteze drepturile părintelui în privinţa copilului, din perspectiva acestui interes superior".Cu privire la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, susţine că acesta cuprinde prevederi limitative, contrare art. 6 lit. h) şi art. 24 din Legea nr. 272/2004, în sensul că restrânge posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, ceea ce încalcă dreptul la exprimare, la informare, la opinia asupra intereselor personale ale unor copii sub această vârstă, dar care au o înzestrare şi dezvoltare spiritual-intelectivă adecvate formulării unor opinii.Pe de altă parte, consideră ca fiind neconstituţionale şi prevederile art. 24 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 272/2004, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale.Instanţele de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Deciziile nr. 20/2010, nr. 133/2009, nr. 156/2008, nr. 594/2009, nr. 1.006/2009 sau nr. 1.122/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie prevederile art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 38 alin. 4 din Codul familiei: "La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.";– Art. 42 alin. 1 din Codul familiei: "Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei."Prevederile de lege criticate din Legea nr. 272/2004 au următorul cuprins:– Art. 2: "(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. … (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. … (4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei."; … – Art. 6: "Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; … b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea; … c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; … d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului; … e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate; … f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil; … g) respectarea demnităţii copilului; … h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate; … i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie; … j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil; … k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului; … l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie."; … – Art. 14 alin. (2): "Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.";– Art. 16: "(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului."; … – Art. 24 alin. (1): "Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.";– Art. 31: "(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. … (3)În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.";– Art. 38: "Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi; … b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti; … c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti; … d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum şi celor ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în concret, critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează deficienţe de reglementare a textelor de lege criticate, deoarece, aşa cum reiese din susţinerile acestora, "absenţa unei definiţii concrete a noţiunii de interes superior al minorului, neconturarea minimală a sferei şi a reperelor concrete de semnificaţii juridice ale noţiunii creează pentru subiecţii de drept (părinţi, membri ai familiei) o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii de interpretare a legii, o serioasă impredictibilitate în stabilirea comportamentului juridicosocial, o lipsă de siguranţă şi impreviziune cu privire la deznodământul unui eventual litigiu care să privească luarea unor măsuri care să afecteze drepturile părintelui în privinţa copilului, din perspectiva acestui interes superior".Totodată, apreciază că textele criticate cuprind prevederi limitative, în sensul că "restrâng posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani", iar prevederile art. 24 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 272/2004 sunt neconstituţionale, „în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale”.Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Aşa fiind, controlul de constituţionalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei, coordonarea, formularea şi explicitarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 8.233/215/2009 al Tribunalului Dolj – Secţia pentru minori şi familie, precum şi de către Cosmin Viespescu în Dosarul nr. 37.823/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește