DECIZIE nr. 1.487 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „E.ON Gaz România” – S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.276/62/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.276/62/2009, Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „E.ON Gaz România” – S.A. din Târgu Mureş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile criticate nesocotesc dreptul de proprietate al societăţii, care este obligată să furnizeze gazele naturale către debitoarea aflată în stare de reorganizare, fără a exista obligaţia corelativă a acesteia din urmă de a plăti gazele furnizate. Având în vedere iminenta stare de faliment a debitorului, furnizorul se află în situaţia "pierderi aproape sigure", în condiţiile în care cuantumul creanţei pe care o are deja de încasat de la debitor se află în continuă creştere. Textele de lege criticate încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate. Autorul consideră, de asemenea, că prevederile art. 104 teza finală din Legea nr. 85/2006 prin care se limitează cuantumul cauţiunii ce garantează plata serviciilor furnizate la 30% din costul serviciilor prestate încalcă, de asemenea, dispoziţiile art. 44 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate.Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că prin constituirea unei cauţiuni în favoarea creditoarei se garantează creanţa furnizorului de servicii şi astfel dreptul de proprietate al acestuia.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 38: "Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.";– Art. 104: "Prin excepţie de la dispoziţiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta secţiune. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 44.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor criticate, debitorul aflat în poziţia de consumator captiv are dreptul să beneficieze de serviciile de electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea, furnizorii fiind obligaţi să nu schimbe, să nu refuze sau să nu întrerupă temporar aceste servicii pe perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare. Într-o situaţie contrară, şansele debitorului care, din motive tehnice, economice sau de reglementare, nu îşi poate alege furnizorii serviciilor menţionate, de a-şi reorganiza activitatea ar fi compromise, demersul său în temeiul Legii nr. 85/2006 devenind inutil.Cu toate acestea, în scopul protejării furnizorilor, la cererea acestora, judecătorul-sindic poate dispune ca debitorul să consemneze la o bancă o cauţiune care nu va depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate faţă de respectivul furnizor-creditor. Obligaţia de plată a cauţiunii are ca finalitate, pe de o parte, instituirea unei garanţii pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării şi, pe de altă parte, constituie o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii reorganizării.Curtea, ţinând seama de bogata sa jurisprudenţă în materia cauţiunii, reţine că instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici dreptul de proprietate al debitorului, ci, dimpotrivă, constituie tocmai expresia valorificării lor în cadrul raporturilor juridice concrete, asigurându-se în această manieră echilibrul între persoane cu interese contrare.Aşa fiind, Curtea apreciază că prevederile art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 nu relevă nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţă pretins a fi încălcate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „E.ON Gaz România” – S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.276/62/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește