DECIZIE nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cossa Nostra Company” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al Judecătoriei Iaşi, de Societatea Comercială „Romplus Computer Center” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.722/3/2009 şi de Societatea Comercială „BB International Design” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.449/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, precum şi de Societatea Comercială „Jomar” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.877/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.444D/2009, nr. 3.740D/2009, nr. 4.058D/2009 şi nr. 4.388D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.740D/2009, nr. 4.058D/2009 şi nr. 4.388D/2009 la Dosarul nr. 3.444D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 martie, pronunţată în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al Judecătoriei Iaşi, prin Încheierea din 13 aprilie, pronunţată în Dosarul nr. 8.722/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.449/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, şi prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.877/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9, 10, 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cossa Nostra Company” – S.R.L. din Iaşi, Societatea Comercială „Romplus Computer Center” – S.R.L. din Bucureşti, Societatea Comercială „BB International Design” – S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Comercială „Jomar” – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 extinde în mod artificial cadrul de formulare a cererilor privind emiterea ordonanţelor de plată pentru recunoaşterea oricăror creanţe, indiferent de valoarea lor, fără a ţine seama de necesitatea existenţei unui plafon maximal al cuantumului creanţelor ce pot fi valorificate pe această cale.Pe de altă parte, cu toate că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, orice ingerinţă adusă acestuia trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, şi anume: să aibă un scop legitim, să existe o justă şi prealabilă despăgubire, să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate în instituirea limitării şi scopul vizat, cerinţe care nu sunt respectate în cazul dispoziţiilor criticate.De asemenea, autorii mai susţin că, prin aplicarea textelor de lege criticate, li se încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Posibilitatea soluţionării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcă dreptul constituţional la ocrotirea proprietăţii.Judecătoria Iaşi, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.";– Art. 6 alin. (2): "La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia.";– Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.";– Art. 9: "(1) Sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare.(2) În cazul în care debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată. … (3) În cazul în care contestaţia este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun."; … – Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.(2) Dacă debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţă de plată parţială pentru suma ce corespunde părţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de plată. … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens. … (4) Ordonanţa de plată se va comunică fiecărei părţi de îndată, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă."; … – Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. … (3) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă. … (4) Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. … (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."; … – Art. 14: "(1) Ordonanţa de plată, devenind irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.(2) Împotriva executării silite a ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24, art. 41, art. 44 şi art. 53, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă ca acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 7, 10 şi 13 din ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor drepturi.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. ll alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cossa Nostra Company” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al Judecătoriei Iaşi, de Societatea Comercială „Romplus Computer Center” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.722/3/2009 şi de Societatea Comercială „BB International Design” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.449/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, precum şi de Societatea Comercială „Jomar” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.877/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește