DECIZIE nr. 1.478 din 11 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „N amp;D Clima” S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009), Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "N amp;D Clima" – S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării recursului formulat de Dan Marius Onciu împotriva Sentinţei civile nr. 5.823 din 13 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.224/3/LM/2009, având ca obiect o contestaţie formulată împotriva deciziei de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, instituind doar calea de atac a recursului, textele de lege criticate creează o discriminare a persoanelor care se supun acestor reglementări faţă de cele care beneficiază şi de calea de atac a apelului. De asemenea, consideră că este încălcat şi accesul liber la justiţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, precum şi dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”;– Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele."Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnă însă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti – judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie – şi la toate căile de atac prevăzute de lege – apel, recurs etc. -, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. De asemenea, exceptând dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora. În acest sens sunt Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 461 din 1 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006.Justificând aplicarea acestor principii la situaţia concretă a căilor de atac specifice conflictelor de muncă, Curtea, prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, arăta că, având în vedere specificul şi implicaţiile sociale ale conflictelor de muncă, acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac.Aceleaşi considerente ce ţin de necesitatea asigurării celerităţii soluţionării cauzei au fost reţinut de Curte, prin Decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010, şi pentru a justifica constituţionalitatea textelor de lege criticate în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „N amp;D Clima” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.224/3/2009 (5.825/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește