DECIZIE nr. 1.477 din 11 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Matdan Service" – S.R.L. din comuna Bradu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 7.767/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.767/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Matdan Service" – S.R.L. din comuna Bradu, judeţul Argeş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în principal, că dispoziţiile art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale prin faptul că enumeră limitativ situaţiile în care se poate solicita strămutarea judecării unei cauze, deşi în practică se pot ivi şi alte cauze ce ar determina strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad. De asemenea, autorul excepţiei mai susţine că nemotivarea admiterii sau respingerii cererii de strămutare este de natură a ridica prin ea însăşi probleme de bănuială legitimă, lucru inadmisibil prin raportarea la garanţiile unui proces echitabil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 şi ale art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 37 alin. (2): "Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.";– Art. 40 alin. (4): "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Examinând excepţia, Curtea observă următoarele:I. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate cere, de fapt, modificarea şi completarea prevederilor legale, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, excepţia cu un atare obiect este inadmisibilă.II. În ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 40 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat, statuând – faţă de critici similare – că textul menţionat din Codul de procedură civilă este în acord cu Constituţia.Astfel, prin Decizia nr. 468 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iulie 2008, Curtea a reţinut că hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile.Totodată, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, că prin hotărârea de strămutare, nejudecându-se fondul cauzei, se urmăreşte numai asigurarea condiţiilor pe care le implică art. 37 din Codul de procedură civilă, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea litigiului, condiţii de care beneficiază toate părţile, indiferent de calitatea lor procesuală. Altfel spus, strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanţa sesizată cu judecarea pricinii şi are ca finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia. Aşadar, critica textelor legale menţionate nu poate fi reţinută.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Matdan Service" – S.R.L. din comuna Bradu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 7.767/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește