DECIZIE nr. 1.472 din 8 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ Barbu în Dosarul nr. 674/192/2009 al Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 674/192/2009, Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de Ionuţ Barbu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională în contradictoriu cu IGPR – SPA Biroul de Poliţie A1.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă liberul acces la justiţie, deoarece creează un obstacol considerabil pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la instanţa de judecată. În plus, aceste dispoziţii legale se abat de la principiul legislaţiei contenciosului administrativ, care prevăd posibilitatea alegerii competenţei de către persoana contestatoare, şi încalcă şi prevederile art. 12 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. În ceea ce priveşte art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se susţine că încalcă prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece acordă, în mod nelegal, autorităţilor publice dreptul de a înregistra şi prelucra date cu caracter personal în activitatea lor de constatare a contravenţiilor.Instanţa de judecată nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”;– Art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."; … – Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.”Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 26 care consacră obligaţia autorităţilor publice de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai examinat constituţionalitatea art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi cu o motivare similară.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a statuat că art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Considerentele care fundamentează jurisprudenţa menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.Cât priveşte criticile privind existenţa unei contradicţii între dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu normele care reglementează contenciosul administrativ, respectiv procedura civilă, acestea nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.În fine, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în raport cu art. 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei critică aceste dispoziţii de lege întrucât prevăd dreptul autorităţilor publice de a înregistra şi prelucra date cu caracter personal, soluţie legislativă care îl nemulţumeşte şi pe care o doreşte modificată. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.În legătură cu acest aspect este de menţionat că persoana sancţionată ca urmare a constatării unei contravenţii prin mijloacele în discuţie, dacă apreciază că procesul-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit în mod nelegal, are posibilitatea de a formula plângere în faţa instanţei de judecată şi de a obţine anularea acestuia. Eventualele abuzuri la care autorul excepţiei face referire, respectiv folosirea nelegală a datelor obţinute în temeiul textului de lege criticat, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ Barbu în Dosarul nr. 674/192/2009 al Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește