DECIZIE nr. 1.470 din 11 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Herăstrău Residence" – S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Asit Real Estate" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.851/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.851/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Herăstrău Residence" – S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Asit Real Estate" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că orice persoană are dreptul de a-şi alege singură avocatul, desemnarea acestuia realizându-se în considerarea calităţilor personale, a reputaţiei şi a specializării sale, aspecte apreciate de cel ce contractează astfel de servicii.În acest context, apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece conferă judecătorului dreptul de a impune părţilor mandatarul care să le reprezinte interesele în cauză.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa consideră că desemnarea unui curator special nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare, întrucât măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă printr-o încheiere, odată cu fondul, iar instanţa nu intervine în relaţia dintre părţi şi avocaţii aleşi, aceştia urmând să îşi continue mandatul dat de părţi şi după desemnarea curatorului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Astfel, arată că textul de lege criticat reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamanţilor vor fi aplicabile dispoziţiile alin. 4, iar în cazul pârâţilor, preşedintele instanţei va numi un curator special."Autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 care consacră dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea criticată reprezintă norme de procedură, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional.Astfel, desemnarea unui curator special, în condiţiile în care părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instanţei, prin cereri scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situaţia în care doresc să suplimenteze concluziile formulate de persoana desemnată curator.Mai mult, Curtea constată că prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă cuprind o măsură de natură a asigura dreptul la un proces echitabil, atunci când sunt chemate în judecată mai multe persoane, astfel că desemnarea curatorului special permite îndeplinirea normală a procedurii de citare şi de comunicare a actelor de procedură, precum şi desfăşurarea şedinţei de judecată în condiţii normale. Existenţa curatorului nu implică însă înlăturarea părţilor din sala de judecată şi nici nu înlătură posibilitatea acestora de a se adresa instanţei. În condiţiile în care curatorul special nu îşi îndeplineşte obligaţiile în mod corespunzător, poate răspunde potrivit regulilor aplicabile în materia mandatului. De altfel, măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă prin încheiere, odată cu fondul.Aşa fiind, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale ale art. 21 şi art. 24.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Herăstrău Residence" – S.R.L. şi Societatea Comercială "Asit Real Estate" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.851/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește