DECIZIE nr. 1.467 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 302 şi art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 14.043/245/2008, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Macariu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, întrucât recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în condiţiile art. 304 din Codul de procedură civilă, instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de textul analizat, de cele mai multe ori din eroare, neimputabile recurentului, îl lipseşte pe acesta de posibilitatea de a examina pe calea recursului susţinerile întemeiate privind modul eronat prin care s-a soluţionat hotărârea atacată. Principiul "rolului activ" îi permite judecătorului "să dea părţilor ajutor pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor legale, aceasta neînsemnând că se creează o situaţie favorabilă uneia dintre părţi în dezavantajul celeilalte, instanţa dând ajutor ambelor părţi şi asigurând ideea de simetrie în ceea ce priveşte poziţia lor procesuală". Se face referire şi la deciziile Curţii Constituţionale nr. 176/2005 şi nr. 737/2008.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţă cu normele constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi alin. 2, precum şi cele ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 şi art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Referirea la celelalte texte din acelaşi cod este realizată ca temei al raţionamentului pe care autorul îşi fundamentează criticile, adică cel reţinut în considerentele deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că "dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în partea care prevede «sub sancţiunea nulităţii»" (Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008), respectiv că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar”, precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul” (Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). De altfel, în cauză excepţia a fost invocată în contextul în care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivarea în termen, autorul excepţiei având calitatea de recurent.Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:– Art. 302^1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:[…] c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";– Art. 306 alin. 1 şi 2: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor."Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare şi art. 129 – Folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat asupra unor critici similare, de exemplu prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează prin art. 129 şi art. 126 alin. (2) că exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, adică potrivit normelor de procedură. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. În acest sens, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Tot astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal, din care dreptul de acces constituie un aspect, nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere.De asemenea, referindu-se la condiţia de admisibilitate a recursului prevăzută de art. 302^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, Curtea a constatat că, „dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă”.Cele statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei menţionate.În ceea ce priveşte considerentele care au fundamentat soluţiile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 176/2005 şi nr. 737/2008, Curtea constată că acestea vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acele prilejuri ca fiind neconstituţionale, care nu se regăsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește