DECIZIE nr. 1.465 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 186/221/2009 şi de Petre Isac în Dosarul nr. 185/221/2009 ale Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.777D/2009 şi nr. 2.339D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.339D/2009 la Dosarul nr. 1.777D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 aprilie 2009 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 186/221/2009 şi nr. 185/221/2009, Tribunalul Hunedoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Pompiliu Bota şi Petre Isac.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei căi de atac nici măcar odată cu fondul.Tribunalul Hunedoara – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care mai arată că, potrivit art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentinţa atacată iar, potrivit art. 43 alin. 1 din acelaşi cod, când două instanţe îşi declină competenţa, conflictul negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună, aşa încât nu se poate susţine că este afectat dreptul la un proces echitabil.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 4 cu denumirea marginală Declinarea de competenţă din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei şi-au fundamentat critica nu pe conţinutul dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, ci pe o omisiune legislativă ce constă în imposibilitatea de a contesta hotărârea de declinare a competenţei. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Aşa fiind, Curtea constată că prezenta excepţie este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 186/221/2009 şi de Petre Isac în Dosarul nr. 185/221/2009 ale Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește