DECIZIE nr. 1.459 din 10 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel George Ivancea în Dosarul nr. 92/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, prin critica formulată, autorul solicită modificarea textului contestat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 92/233/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel George Ivancea în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21, deoarece, spre deosebire de infracţiunea prevăzută de art. 210 din Codul penal, textele legale criticate, în mod nejustificat, nu permit aplicarea principiului disponibilităţii şi în cazul furtului simplu ori calificat.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208, cu denumirea marginală Furtul, şi art. 209, cu denumirea marginală Furtul calificat, ambele din Codul penal.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, reţinând că prin conţinutul lor infracţiunile de furt şi de furt calificat se deosebesc de infracţiunea de furt la plângerea prealabilă prevăzută de art. 210 din Codul penal, astfel că, neexistând identitate de situaţii juridice, tratamentul diferit nu constituie o discriminare în sensul avansat de autori. De altfel, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora intră în competenţa Parlamentului. Constituţia lasă astfel legiuitorului libertatea de a reglementa această materie prin legi organice, în funcţie de imperativul apărării sociale şi ţinând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului referitor la accesul liber la justiţie, Curtea constată că este nefondată, deoarece dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal nu limitează în niciun fel posibilitatea vreunei persoane interesate de a se adresa judecătorului pentru apărarea unui drept, unei libertăţi ori a unui interes.În sfârşit, Curtea mai constată că autorul excepţiei încearcă să supună controlului instanţei de contencios constituţional şi să înfrângă prezumţia de constituţionalitate a art. 208 şi 209 din Codul penal, prin raportarea acestora la art. 210 din acelaşi cod, pentru care operează principiul disponibilităţii. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel George Ivancea în Dosarul nr. 92/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește