DECIZIE nr. 1.455 din 3 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 384 D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 681 D/2011 şi nr. 693 D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecătoriei Timişoara şi, respectiv, de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 384 D/2011, nr. 681 D/2011 şi, respectiv, nr. 693 D/2011 ale Curţii Constituţionale, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 681 D/2011 şi, respectiv, nr. 693 D/2011 la Dosarul nr. 384 D/2011, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în acelaşi sens cu cele prezentate în cauza soluţionată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.392 din 26 octombrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.945/121/2010, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.Prin Sentinţa penală nr. 1.139 din 11 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 28.494/325/2010, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Sterp într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.Prin Încheierea din 2 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.742/271/2011, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Kiss într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, din modul de redactare a textului de lege criticat se înţelege că sarcina cenzurării actelor procurorului revine în egală măsură procurorului ierarhic superior şi instanţei de judecată, existând astfel un sistem bicefalic de control al actelor procurorului, ceea ce încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul controlului ierarhic. Se mai arată că o justiţie echitabilă presupune instituirea şi respectarea unor norme procedurale precise, fără echivoc, or, în condiţiile în care atât prim-procurorul, cât şi instanţa de judecată sunt competente să soluţioneze plângerea împotriva soluţiei procurorului de caz, se constată o adevărată imixtiune între autorităţile statului, câtă vreme una este instanţă de judecată, iar cealaltă este în afara puterii judecătoreşti. Pe de altă parte, în situaţia în care procurorul ierarhic superior soluţionează totuşi, peste termen, plângerea formulată de petent împotriva soluţiei procurorului de caz, dar petentul deja a formulat plângere în faţa instanţei, soluţia prim-procurorului este înlăturată fără a fi supusă controlului judecătoresc. Cu privire la termenul stabilit de textul de lege ce face obiectul excepţiei, se arată că nu este de recomandare şi, cu toate acestea, nerespectarea lui de către prim-procuror nu este supusă niciunei sancţiuni, pe când partea nemulţumită de soluţia dată de acesta este decăzută din dreptul de a o contesta.Se mai susţine că textul de lege criticat nu face decât să acopere culpa procurorului, fiind neconstituţional, deoarece obligă partea să critice o atitudine, iar nu o soluţie. În lipsa unui răspuns de admitere sau respingere a plângerii este ilogic să se promoveze plângere la instanţă. În plus, partea vătămată nu are dreptul de a depune plângere împotriva refuzului sau omisiunii procurorului de a răspunde plângerii formulate.Tribunalul Galaţi – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât tinde la modificarea textului de lege, ceea ce nu este atributul Curţii Constituţionale, ci al Parlamentului României.Judecătoria Timişoara nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată. Examinând actele şi lucrările dosarului, aceasta a reţinut însă, prin sentinţa de sesizare a Curţii Constituţionale, că în cauză "nu este incidentă nici instituţia repunerii în termen şi nici excepţia tardivităţii, relativ la introducerea plângerii de către petent".Judecătoria Oradea, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul conţinut: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, reţinând că prevederile de lege criticate conţin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală.Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil.În sfârşit, prin Decizia nr. 1.392 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea a reţinut că „împrejurarea că prin Decizia nr. 17/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituţionalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluţia contestată. Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficienţă dreptului de acces liber la justiţie, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârşit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventuală nerespectare a dispoziţiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat să aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa.”De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală, de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecătoriei Timişoara şi de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește