DECIZIE nr. 1.452 din 3 noiembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Federalcoop” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 2.232/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 203D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi considerente care au stat la baza Deciziei nr. 1561 din 7 decembrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.232/30/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Federalcoop” – S.A. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului întemeiat pe art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă cererea autorului excepţiei de obligare a statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la restituirea preţului de piaţă al unor imobile dobândite în 1973 prin contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cei îndreptăţiţi la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, în situaţia intervenţiei ineficacităţii actului de vânzare-cumpărare, sunt doar cei care au cumpărat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar nu şi ceilalţi cumpărători de bună-credinţă care au cumpărat imobilele în temeiul altor acte normative, în speţă contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în 1973. Se creează astfel o inegalitate între cumpărători şi este îngrădit „dreptul la despăgubiri” al cumpărătorilor de bună-credinţă ale căror titluri de proprietate au avut ca temei alte acte normative. Cu privire la încălcarea art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorul arată că enumerarea criteriilor de discriminare cuprinse în acesta nu este limitativă, ci exemplificativă, or, în situaţia dată, este încălcat dreptul tuturor cetăţenilor de a beneficia de acelaşi tratament legal în privinţa despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece norma legală criticată reglementează distinct situaţia unei anumite categorii de participanţi la circuitul juridic civil, pentru celelalte categorii existând reglementări specifice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii prin care Curtea a fost sesizată, îl constituie prevederile art. 50 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001. În realitate, din considerentele încheierii de sesizare şi din motivarea formulată de autorului excepţiei rezultă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, introduse prin dispoziţiile art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, care au următorul cuprins: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi dispoziţiilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nu poate fi reţinută încălcarea textelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece situaţia în care se află autorul excepţiei, societate comercială, este diferită de situaţia proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.Or, în ceea ce-i priveşte pe proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008 cu privire la constituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, că este echitabil ca statul să acorde despăgubiri la preţul de piaţă al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuinţe, având în vedere că la data dobândirii acelui imobil de la stat cumpărătorul a plătit preţul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Federalcoop” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 2.232/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește