DECIZIE nr. 1.450 din 5 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în Dosarul nr. 3.185/110/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Baroul Bacău, d-na avocat Larisa Somfalean, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la notele transmise de autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care invocă lipsa capacităţii de exerciţiu a Baroului Bacău.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei, arătând că prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând că aceste prevederi sunt constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.185/110/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 20, 21 şi 124 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe de judecată şi judecarea cererii de recuzare de către instanţa superioară celei din care fac parte judecătorii recuzaţi.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia".Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 – Înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare este justificată de imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de posibila părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau de afinitate cu una dintre părţi ori de interesul personal pe care îl are în soluţionarea acelei cauze sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. S-a mai statuat că recuzarea nu poate fi decât individuală, şi nu colectivă, şi ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe să judece procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.Pe de altă parte, Curtea a mai reţinut că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Totodată, textele de lege criticate realizează o veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional.Considerentele deciziilor menţionate sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.În ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a lipsei capacităţii de exerciţiu a Baroului Bacău, Curtea constată că acest aspect urmează să fie soluţionat în conformitate cu prevederile Decretului nr. 31/1954 privitor la peroanele fizice şi la persoanele juridice de către instanţa de judecată.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în Dosarul nr. 3.185/110/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește