DECIZIE nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 155/44/2010, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de contestatoarea Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare a Deciziei nr. 686 din 14 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, decizie prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei sentinţe a Tribunalului Galaţi – Judecătorul-sindic, de respingere ca tardiv introdusă a contestaţiei formulate în baza art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie posibilitatea ca, prin manopere nelegale, să se blocheze accesul la justiţie al uneia dintre părţile care contestă legalitatea unei hotărâri a adunării creditorilor. În acest sens, arată că a depus o contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, şi anume data depunerii de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor la dosarul instanţei, acest proces-verbal nefiindu-i comunicat. Potrivit textului de lege criticat, ar fi trebuit să o depună în 5 zile de la data adunării creditorilor.Prin urmare, creditorii care au lipsit motivat de la adunarea creditorilor pierd dreptul de a formula contestaţie, din cauza faptei culpabile a administratorului/lichidatorului judiciar "căruia i se acordă posibilitatea de a ocoli respectarea legalităţii şi de a-şi acoperi propriile nereguli". În acest context, dreptul concret şi efectiv de a ataca o hotărâre a adunării creditorilor pe motiv de nelegalitate este transformat într-un drept teoretic şi iluzoriu, din pricina exclusivă a altei părţi, ceea ce reprezintă o restrângere a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, fiind nejustificată şi fiind în afara cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie.Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui termen pentru contestarea de către creditori a hotărârii adunării creditorilor nu înseamnă negarea accesului lor la justiţie, ci, dimpotrivă, este o garanţie a respectării drepturilor lor concordante în cadrul unei proceduri ce se doreşte, în viziunea legiuitorului, a fi una transparentă, echidistantă şi, mai ales, urgentă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, deoarece exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În plus, scopul Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea cu celeritate a pasivului debitorului aflat în insolvenţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008.Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia."Alin. (7), la care face referire textul de lege criticat, are următorul cuprins: "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor."Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune aplicarea principiului celerităţii în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor.Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a statuat că instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil.Este indubitabil faptul că, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează drepturi concrete şi efective, nu teoretice sau iluzorii (a se vedea Hotărârea din 13 mai 1980 din Cauza Artico împotriva Italiei, precum şi jurisprudenţa mai recentă a Curţii de la Strasbourg, de exemplu, Hotărârea din 2 septembrie 2010 din Cauza Mincheva împotriva Bulgariei).Curtea constată însă că în cazul de faţă nu este vorba despre o îngrădire a accesului liber la justiţie, care ar rezultă din dispoziţiile de lege criticate, ci blocarea accesului efectiv la justiţie ar fi consecinţa nerespectării prevederilor legale de către administratorul judiciar care nu a depus la dosar – aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate – procesulverbal al adunării generale, astfel încât acest act să poată fi cunoscut de către creditorii care au lipsit motivat de la şedinţa acestei adunări şi, în consecinţă, să poată fi contestat în 5 zile de la data adunării, aşa cum prevede textul de lege criticat. Potrivit art. 14 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006, „Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor.” Or, examinarea legalităţii procedurii şi a actelor administratorului judiciar sau lichidatorului se face de către judecătorul-sindic, care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, veghează la respectarea legalităţii procedurii. Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din acest act normativ, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului, iar pentru motive temeinice judecătorul-sindic poate înlocui, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.Prin urmare, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi nici celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește