DECIZIE nr. 1.441 din 5 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Sorina Paul în Dosarul nr. 778/30/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 3.509D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Administrarea Domeniului Public" – S.A. Timişoara a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.129D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.212D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de Societatea Comercială „Vodafone România” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.212D/2009 şi nr. 4.129D/2009 la Dosarul nr. 3.509D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că aspectele invocate de autorii acesteia, referitoare atât la sustragerea actelor administrative cu caracter normativ de la controlul instanţelor judecătoreşti, cât şi la posibilitatea legală ca un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis chiar anterior adoptării Legii nr. 554/2004, să poată fi atacat oricând pe calea excepţiei de nelegalitate, excedează controlului Curţii Constituţionale, deoarece constituie probleme de interpretare şi aplicare unitară a legii, de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei jurisprudenţă, de altfel, oferă soluţii la aceste probleme.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 778/30/2009, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sorina Paul într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate privind un act administrativ.Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.576/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia a fost ridicată de Ilin Zdravko într-o cauză privind soluţionarea unui recurs având ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" – S.A. din Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea unui recurs având ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei ridicate în dosarele nr. 3.509D/2009 şi nr. 4.129D/2009 formulează critici de neconstituţionalitate identice, prin care pretind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, deoarece prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sustrag de la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ actele administrative cu caracter normativ, fără a indica o altă cale de acces la justiţie. În plus, în Dosarul nr. 5.212D/2009, autorul excepţiei invocă şi încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, al securităţii raporturilor juridice şi al dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens, arată că prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 creează posibilitatea repunerii pe rolul instanţelor judecătoreşti, în mod repetat şi fără limită de timp, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual împotriva căruia nu a fost exercitată în termen acţiunea în anulare şi care şi-a produs deja efectele juridice faţă de destinatarul actului sau chiar terţe persoane.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că dispoziţiile legale criticate "încalcă dispoziţiile art. 24 din Constituţie, ce garantează dreptul la apărare, şi ale art. 44 din aceasta, având în vedere imposibilitatea de a cenzura un act administrativ normativ".Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 4.129D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 5.212D/2009, arată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin prevederilor art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin numeroase decizii, de exemplu deciziile nr. 219/2006, nr. 377/2006 sau nr. 34/2009.Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 3.509D/2009 şi nr. 4.129D/2009, consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată, sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 698/2008, nr. 426/2008 şi nr. 34/2009. Menţionează că prevederile art. 44 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 4: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ." … Autorii excepţiei invocă încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, a principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, reglementat de art. 15 alin. (2) din aceasta. De asemenea, prin raportare la art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul priorităţii aplicării reglementărilor internaţionale mai favorabile în materia drepturilor omului, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte componenta dreptului la un proces echitabil, referitoare la securitatea raporturilor juridice şi judecarea oricărei pricini într-un termen rezonabil, "principiile statuate prin Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/Rec 7 a Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din 20 iunie 2007", în special art. 6 din acest cod, precum şi jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate şi de autorii prezentei excepţii. Astfel, cu privire la susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la imposibilitatea ca un act administrativ cu caracter normativ să fie supus controlului judecătoresc, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, următoarele: „(…) faptul că excepţia de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral” al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.”În legătură cu criticile de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr. 5.212D/2009, referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile şi al securităţii raporturilor juridice, prin posibilitatea atacării oricând, pe calea excepţiei de nelegalitate, a unui act administrativ unilateral emis chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual oricând, fără limită în timp, nu este neconstituţională, întrucât „obţinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică şi care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate”, iar „contestarea pe cale incidentală a legalităţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluţia pronunţată de instanţă riscă să fie fondată pe un act ilegal”.Cu privire la dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de asemenea invocat de autorul excepţiei, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, că, „tocmai pentru a asigura respectarea cerinţei soluţionării într-un termen rezonabil a procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanţa de contencios administrativ trebuie să se pronunţe cu celeritate asupra legalităţii actului administrativ contestat”.Curtea Constituţională constată că cele reţinute prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie invocată de Sorina Paul în Dosarul nr. 778/30/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, excepţie invocată de Societatea Comercială „Vodafone România” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește