DECIZIE nr. 1.440 din 5 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Valmet Producţion" – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.254/243/2008 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială "Rominko" – S.A. din Bucureşti, doamna avocat Maria Acostăchioae, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul părţii prezente solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În acest sens, depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.254 243/2008, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Valmet Producţion" – S.R.L. din Hunedoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece art. 399 din Codul de procedură civilă limitează apărările contestatorului doar la chestiuni de procedură, iar art. 720^8 permite persoanelor care au calitatea de comerciant să pornească acte de executare silită în temeiul unor hotărâri judecătoreşti care nu au caracter definitiv, spre deosebire de persoanele neavând această calitate, care nu pot cere executarea silită decât pe baza unor hotărâri definitive.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 399 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 399: "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";– Art. 720^8: "Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."Textul constituţional invocat este cel al art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, şi Decizia nr. 1.410 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 26 martie 2009.Curtea a reţinut, în esenţă, "că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional".În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.Referitor la constituţionalitatea art. 720^8 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 578 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2009, făcând referire la jurisprudenţa anterioară, a statuat că „art. 720^8 din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerităţii în ceea ce priveşte executarea hotărârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu comercial”, precum şi că, „în ipoteza admiterii apelului şi a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care îşi va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil”.Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 280 alin. 1 din Codul de procedură civilă, debitorul are deschisă calea unei acţiuni pentru suspendarea execuţiei vremelnice, cerere care se va judeca de instanţa de apel, dispoziţiile art. 403 alin. 3 din acelaşi cod fiindu-i aplicabile.Deosebit de această posibilitate, debitorul are deschisă şi calea unei contestaţii la executare în temeiul prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, putând beneficia chiar şi de o suspendare a executării silite potrivit art. 403 alin. 1 din acelaşi cod, condiţionat de depunerea unei cauţiuni fixate de instanţă, astfel încât susţinerile referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi sunt neîntemeiate.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Valmet Producţion" – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.254/243/2008 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește