DECIZIE nr. 1.439 din 25 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Hazapariu şi Gogu Vărzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009 ale Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 4.068D/2010 şi nr. 4.069D/2010.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 octombrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 25 octombrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Hazapariu şi Gogu Vărzan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate, care prevăd că beneficiari ai dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 sunt doar acele persoane care au avut contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004, creează discriminări atât între beneficiarii în timp ai dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, cât şi faţă de beneficiarii măsurilor de protecţie socială prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006. În acest sens, arată că persoanele care au fost disponibilizate imediat după apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 trebuiau să îndeplinească o vechime de cel mult 12 luni pentru a se încadra în ipoteza art. 12^6 alin. (1) din ordonanţă de urgenţă, în timp ce persoanele care au fost disponibilizate ulterior ar fi trebuit să întrunească o vechime mai mare pentru a îndeplini condiţia termenului legal menţionat mai sus. De asemenea, aminteşte faptul că alte acte normative, aşa cum este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006, a îndepărtat inechităţile dintre diferitele categorii de persoane disponibilizate, cerând o vechime a contractului individual de muncă egală, de cel puţin 12 luni înaintea concedierii, în vederea acordării măsurilor de protecţie socială.Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica formulată de recurentul reclamant nu apare a fi întemeiată; situaţia juridică diferită a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă numai persoanele concediate în condiţiile art. 12, care au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004.”Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege sunt discriminatorii, contravenind, în consecinţă, dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu acelaşi text din Constituţie şi o motivare asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 1.648 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, a reţinut că „alegerea unui criteriu sau altul pentru acordarea unor prestaţii sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiţia ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu şi să nu încalce drepturile şi principiile consacrate constituţional. Criteriul prevăzut prin dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, şi anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a necesităţii îndeplinirii unor condiţionalităţi de personal pe care România trebuia să le realizeze în vederea aderării sale la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condiţiilor de aderare”.Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că "persoanele aflate în ipoteza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situaţie diferită de cea a persoanelor care intră sub incidenţa reglementărilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002. Dacă primul act normativ reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situaţia specifică a personalului din industria de apărare.”Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderare jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În fine, Curtea reţine că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepţia ajutorului de şomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, nu mai pot beneficia de prevederile art. 12 lit. a), b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Hazapariu şi Gogu Vărzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009 ale Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește