DECIZIE nr. 1.438 din 5 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.526/113/2008 al Tribunalului Brăila – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.3653.367D/2009, nr. 3.369-3.421D/2009, nr. 3.475-3.478D/2009, nr. 3.483-3.485D/2009, nr. 4.029D/2009, nr. 4.0474.051D/2009, care au ca obiect prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. şi de Societatea Comercială „SPV Company” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.297/113/2008, nr. 2.218/113/2008, nr. 26/113/2009, nr. 2.460/113/2008, nr. 2.568/113/2008, nr. 2.574/113/2008, nr. 3.090/113/2008, nr. 2.966/113/2008, nr. 2.451/113/2008, nr. 166/113/2009, nr. 925/113/2009, nr. 2.797/113/2008, nr. 2.276/113/2008, nr. 2.587/113/2008, nr. 2.599/113/2008, nr. 2.564/113/2008, nr. 2.990/113/2008, nr. 2.569/113/2008, nr. 2.789/113/2008, nr. 2.271/113/2008, nr. 2.584/113/2008, nr. 2.304/113/2008, nr. 2.269/113/2008, nr. 2.272/113/2008, nr. 2.306/113/2008, nr. 652/113/2009, nr. 2.421/113/2008, nr. 2.275/113/2008, nr. 2.795/113/2008, nr. 2.850/113/2008, nr. 2.801/113/2008, nr. 2.803/113/2008, nr. 2.302/113/2008, nr. 2.301/113/2008, nr. 2.585/113/2008, nr. 2.989/113/2008, nr. 2.298/113/2008, nr. 2.970/113/2008, nr. 2.600/113/2008, nr. 3.260/113/2008, nr. 2.388/113/2008, nr. 344/113/2009, nr. 2.267/113/2008, nr. 2.300/113/2008, nr. 2.566/113/2008, nr. 2.303/113/2008, nr. 2.572/113/2008, nr. 2.307/113/2008, nr. 941/113/2009, nr. 2.305/113/2008, nr. 3.273/113/2008, nr. 2.570/113/2008, nr. 2.586/113/2008, nr. 2.299/113/2008, nr. 372/113/2009, nr. 25/113/2009, nr. 1.192/113/2009, nr. 1.384/113/2009 şi nr. 962/113/2009 ale Tribunalului Brăila – Secţia civilă şi în dosarele nr. 7.278/121/2008, nr. 2.658/91/2008, nr. 495/91/2009, nr. 494/91/2009, nr. 2.517/113/2007, nr. 2.283/113/2008, nr. 2.657/91/2008, nr. 1.831/113/2008, nr. 4.699/91/2008 şi nr. 2.811/113/2008 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 3.364-3.367D/2009, nr. 3.369-3.421D/2009, nr. 3.475-3.478D/2009, nr. 3.483-3.485D/2009, nr. 4.029D/2009 şi nr. 4.047-4.051D/2009, înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 3.365-3.367D/2009, nr. 3.369-3.421D/2009, nr. 3.4753.478D/2009, nr. 3.483-3.485D/2009, nr. 4.029D/2009, nr. 4.047-4.051D/2009 la Dosarul nr. 3.364D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 15 şi 29 aprilie 2009 şi 12 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.526/113/2008, nr. 3.297/113/2008, nr. 2.218/113/2008, nr. 26/113/2009, nr. 2.460/113/2008, nr. 2.568/113/2008, nr. 2.574/113/2008, nr. 3.090/113/2008, nr. 2.966/113/2008, nr. 2.451/113/2008, nr. 166/113/2009, nr. 925/113/2009, nr. 2.797/113/2008, nr. 2.276/113/2008, nr. 2.587/113/2008, nr. 2.599/113/2008, nr. 2.564/113/2008, nr. 2.990/113/2008, nr. 2.569/113/2008, nr. 2.789/113/2008, nr. 2.271/113/2008, nr. 2.584/113/2008, nr. 2.304/113/2008, nr. 2.269/113/2008, nr. 2.272/113/2008, nr. 2.306/113/2008, nr. 652/113/2009, nr. 2.421/113/2008, nr. 2.275/113/2008, nr. 2.795/113/2008, nr. 2.850/113/2008, nr. 2.801/113/2008, nr. 2.803/113/2008, nr. 2.302/113/2008, nr. 2.301/113/2008, nr. 2.585/113/2008, nr. 2.989/113/2008, nr. 2.298/113/2008, nr. 2.970/113/2008, nr. 2.600/113/2008, nr. 3.260/113/2008, nr. 2.388/113/2008, nr. 344/113/2009, nr. 2.267/113/2008, nr. 2.300/113/2008, nr. 2.566/113/2008, nr. 2.303/113/2008, nr. 2.572/113/2008, nr. 2.307/113/2008, nr. 941/113/2009, nr. 2.305/113/2008, nr. 3.273/113/2008, nr. 2.570/113/2008, nr. 2.586/113/2008, nr. 2.299/113/2008, nr. 372/113/2009, nr. 25/113/2009, nr. 1.192/113/2009, nr. 1.384/113/2009 şi nr. 962/113/2009, Tribunalul Brăila – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin încheierile din 30 aprilie 2009 şi 11 mai 2009 şi prin deciziile civile nr. 349/R din 31 martie 2009, nr. 444R şi nr. 447R din 17 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 7.278/121/2008, nr. 2.658/91/2008, nr. 495/91/2009, nr. 494/91/2009, nr. 2.517/113/2007, nr. 2.283/113/2008, nr. 2.657/91/2008, nr. 1.831/113/2008, nr. 4.699/91/2008 şi nr. 2.811/113/2008, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Excepţiile au fost invocate de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. şi de Societatea Comercială "SPV Company" S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unιdic contra Franţei – 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României – 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008). În plus faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.Tribunalul Brăila – Secţia civilă şi Curtea de Apel Galaţi Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, având opinii similare, consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi, totodată, arată că în cauză se pune în discuţie o problemă de aplicare a legii în timp şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii, sub aspectul stabilirii competenţei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare şi deciziile civile au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere supra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acelaşi timp, arată că motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a legii aplicabile speţei, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare şi deciziile civile, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […]– orice alte dispoziţii contrare."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin deciziile nr. 1.016 şi nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care instanţa de contencios constituţional, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de aceiaşi autori, cu aceeaşi motivare, a reţinut că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.Or, Curtea a stabilit că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa stabilirii unei interpretări unice.Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.De asemenea, Curtea a reţinut că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. şi de Societatea Comercială „SPV Company” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 2.526/113/2008, nr. 3.297/113/2008, nr. 2.218/113/2008, nr. 26/113/2009, nr. 2.460/113/2008, nr. 2.568/113/2008, nr. 2.574/113/2008, nr. 3.090/113/2008, nr. 2.966/113/2008, nr. 2.451/113/2008, nr. 166/113/2009, nr. 925/113/2009, nr. 2.797/113/2008, nr. 2.276/113/2008, nr. 2.587/113/2008, nr. 2.599/113/2008, nr. 2.564/113/2008, nr. 2.990/113/2008, nr. 2.569/113/2008, nr. 2.789/113/2008, nr. 2.271/113/2008, nr. 2.584/113/2008, nr. 2.304/113/2008, nr. 2.269/113/2008, nr. 2.272/113/2008, nr. 2.306/113/2008, nr. 652/113/2009, nr. 2.421/113/2008, nr. 2.275/113/2008, nr. 2.795/113/2008, nr. 2.850/113/2008, nr. 2.801/113/2008, nr. 2.803/113/2008, nr. 2.302/113/2008, nr. 2.301/113/2008, nr. 2.585/113/2008, nr. 2.989/113/2008, nr. 2.298/113/2008, nr. 2.970/113/2008, nr. 2.600/113/2008, nr. 3.260/113/2008, nr. 2.388/113/2008, nr. 344/113/2009, nr. 2.267/113/2008, nr. 2.300/113/2008, nr. 2.566/113/2008, nr. 2.303/113/2008, nr. 2.572/113/2008, nr. 2.307/113/2008, nr. 941/113/2009, nr. 2.305/113/2008, nr. 3.273/113/2008, nr. 2.570/113/2008, nr. 2.586/113/2008, nr. 2.299/113/2008, nr. 372/113/2009, nr. 25/113/2009, nr. 1.192/113/2009, nr. 1.384/113/2009 şi nr. 962/113/2009 ale Tribunalului Brăila – Secţia civilă şi în dosarele nr. 7.278/121/2008, nr. 2.658/91/2008, nr. 495/91/2009, nr. 494/91/2009, nr. 2.517/113/2007, nr. 2.283/113/2008, nr. 2.657/91/2008, nr. 1.831/113/2008, nr. 4.699/91/2008 şi nr. 2.811/113/2008 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește