DECIZIE nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autori, apărătorul ales Ion Panaitescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi personal autorul Gina Capotă. Se constată lipsa celuilalt autor şi a părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 a fost emisă cu nerespectarea exigenţelor constituţionale ale art. 115 alin. (4), iar dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu respectă cerinţele privitoare la legalitatea incriminării şi pe cele referitoare la previzibilitate şi accesibilitate. Depune, de asemenea, şi concluzii scrise în acest sens.Autorul prezent, Gina Capotă, nu mai are nimic de adăugat faţă de susţinerile apărătorului său.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece criticile vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor contestate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.313/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu Mihai Vicol.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la necesitatea şi urgenţa reglementării, deoarece preambulul actului normativ se sprijină mai degrabă pe utilizarea unui limbaj de baricadă. Intensificarea luptei împotriva corupţiei, ca activitate prioritară a Guvernului, se subsumează oportunităţii adoptării unor reglementări în materie şi nicidecum exigenţei referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare.În plus, argumentul potrivit căruia organele judiciare au semnalat existenţa unor cazuri de corupţie care nu pot fi descoperite constituie o veritabilă contradictio în adjecto, pentru că ori existau fapte de corupţie şi acestea erau, potrivit principiului legalităţii incriminării, prevăzute de lege, ori nu existau astfel de fapte şi atunci nu era nevoie de ordonanţa de urgenţă adoptată.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, autorii excepţiei susţin că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor, deoarece incriminează concomitent o infracţiune consumată, dar şi tentativa la alte fapte prevăzute de legea penală. Astfel, dacă o persoană săvârşeşte infracţiunea de la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18^1 din aceeaşi lege, în ipoteza în care nu reuşeşte să obţină pe nedrept bani din fondurile Comunităţilor Europene, ar putea fi pedepsită fie pentru săvârşirea infracţiunii consumate de fals şi uz de fals, fie pentru tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18^1, în acord cu dispoziţiile art. 18^4 din aceeaşi lege.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, din examinarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 se observă că acest act normativ a fost adoptat având în vedere obiectivele prioritare privind intensificarea luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalării de către organele judiciare a unor reglementări insuficiente. Pe cale de consecinţă sunt respectate exigenţele dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4).De asemenea, dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu contravin sub niciun aspect principiului fundamental referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, şi dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000: „(1) În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: […]c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;". … Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la necesitatea şi urgenţa reglementării şi ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005, constată că delegarea legislativă este o instituţie specifică dreptului constituţional şi presupune transferul de atribuţii de la Parlament către executiv în anumite condiţii prevăzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă îşi găseşte o justificare unanim acceptată ce izvorăşte din principiul separaţiei şi al colaborării puterilor în stat.Astfel, ţinând seama de raţiunea edictării actului normativ aşa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea constată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens. Astfel, în vederea intensificării "luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalării de către organele judiciare a unor reglementări insuficiente, care nu permit descoperirea cazurilor de corupţie apărute în practică," s-a impus instituirea unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii statului român atât de prevenire şi sancţionare, cât şi de descoperire a unor asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât s-a constatat apariţia unor noi modalităţi de corupţie ca fenomen organizat, specializat şi profesionalizat, apărând sub forma unor reţele, care, prin diferite mijloace, ajung să corupă factorii de decizie până la cele mai înalte nivele ale politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei. În acest sens, s-au incriminat şi alte forme de comitere a faptei de stabilire a unor valori diminuate faţă de valoarea reală a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar şi s-a legitimat folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probă necesare în situaţia în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit ori că se pregăteşte săvârşirea de către un funcţionar a infracţiunii de luare de mită, primire de foloase necuvenite ori trafic de influenţă. Prin urmare, aceste reglementări răspund pe deplin exigenţelor constituţionale referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare care nu poate fi amânată.2. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politică penală, una dintre categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul şi uzul de fals săvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorilor excepţiei vizează nu contrarietatea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu prevederile din Legea fundamentală, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetă care s-ar putea naşte din cauza unei redactări imprecise ori a unei înţelegeri eronate a textului. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Or, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gina Capotă şi Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește