DECIZIE nr. 1.426 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Ciortănescu în Dosarul nr. 36.352/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 298 alin. (2) din Codul muncii şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte prevederile art. 299 alin. (1) din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 36.352/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Ciortănescu într-o cauză având ca obiect stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care presupune că reglementările adoptate de legiuitor trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Arată că prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative s-a impus abrogarea expresă directă, fiind exclusă abrogarea implicită. Or, reprezentând o normă cu caracter abrogator implicit, textul de lege criticat contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, susţine că, prin neasigurarea dublului grad de jurisdicţie, se nesocoteşte dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de acces liber la justiţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, accesul la justiţie şi folosirea căilor de atac realizându-se în formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege. Precizează că art. 304^1 din Codul de procedură civilă stabileşte că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi cele ale art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:– Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 Codul muncii:"(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: (…)– orice alte dispoziţii contrare.";– Art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care impune reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. Invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prin prisma nerespectării normelor de tehnică legislativă impuse de art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care se constituie, în opinia acestuia, într-o nesocotire a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie care stabileşte că şi respectarea legilor este obligatorie. Curtea Constituţională nu are însă competenţa de a verifica în ce măsură legiuitorul respectă, cu prilejul elaborării diverselor acte normative, prevederile legale care îi reglementează acest demers. Ca atare, astfel formulată, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât instanţa de contencios constituţional exercită controlul de constituţionalitate numai prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei, aşa cum rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei susţine că, prin neasigurarea dublului grad de jurisdicţie, se nesocoteşte dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de acces liber la justiţie. Curtea constată că nu poate reţine această critică. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că procesul echitabil nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi posibilitatea neîngrădită de exercitare a tuturor căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Ilie Ciortănescu în Dosarul nr. 36.352/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește