DECIZIE nr. 1.422 din 5 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) şi ale art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) şi ale art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 4.204/105/2008 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II.La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele pe care le dezvoltă şi în notele scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autoarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.204/105/2008, Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) şi ale art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Livia Alice Teodorescu într-un litigiu de contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că participarea procurorului la soluţionarea litigiilor de contencios administrativ ar trebui să fie întotdeauna obligatorie, iar nu lăsată, astfel cum prevede art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la aprecierea procurorului, care poate fi, uneori, subiectivă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, autoarea excepţiei arată că, „prin exces de putere, natura actului administrativ-jurisdicţional, bazat pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale, a fost schimbată în act administrativ unilateral cu caracter individual”, judecata fiind supusă procedurii de urgenţă prevăzută de art. 4 alin. (2), fără ca instanţa să poată admite probe noi menite să dovedească ilegalitatea actului administrativ individual.În continuare, autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Aceasta, deoarece, „din momentul în care justiţia a fost sesizată, competenţa organului administrativ a încetat, fiind exclus ca organul administraţiei publice să se substituie autorităţii judecătoreşti şi să emită o dispoziţie în timpul procesului”. Arată că dispoziţia trebuie să fie adoptată de instanţă prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, intervenţia organului administrativ nefiind permisă.Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (9) şi ale art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (9): "La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."– Art. 4 alin. (2): "Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următoarea redactare:– Art. 26 alin. (1) şi (3): "(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită. (…)(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare." … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) care statuează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză, prin Decizia nr. 1.192 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, reţinând, cu acel prilej, că textul criticat reflectă, în planul legii organice, conţinutul normativ al art. 131 alin. (1) din Constituţie, care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.Curtea constată că, în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoarea excepţiei nu învederează reale vicii de neconstituţionalitate, ci îşi exprimă nemulţumirea cu privire la calea procedurală urmată pentru contestarea legalităţii unei dispoziţii a Primăriei municipiului Ploieşti, precum şi cu privire la calificarea acestui tip de act. Or, acestea sunt aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale, soluţionarea acestora fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea litigiului de contencios administrativ în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea observă că nu poate reţine critica prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Prevederile de lege contestate au în vedere etapa administrativă a soluţionării cererii de restituire a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, etapă anterioară celei judecătoreşti, astfel că nu se pune problema existenţei unei suprapuneri a funcţiilor autorităţii judecătoreşti cu ale celei executive, reprezentate de primăria emitentă a dispoziţiei de respingere a cererii formulate de autoarea excepţiei de restituire în natură şi acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru un anumit imobil.Curtea observă că autoarea excepţiei nu formulează nicio critică referitoare la dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că excepţia nu întruneşte cerinţa motivării impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 4.204/105/2008 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II.II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește