DECIZIE nr. 1.422 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cerra Vila Decorations” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.984/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 şi ca neîntemeiată a prevederilor art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 45.984/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Cerra Vila Decorations" – S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că termenul de 10 zile în care debitorul poate să conteste starea de insolvenţă este mult prea scurt, nefiind suficient pentru asigurarea apărării. Astfel, arată că i-a fost acordat un termen pentru angajarea unui avocat, dar, între timp, s-a scurs termenul de 10 zile pentru depunerea contestaţiei, fapt pe care l-a aflat ulterior. De asemenea, arată că prevederile legale sunt cel mai bine cunoscute de avocaţi, neputându-se avea aceleaşi aşteptări în privinţa cunoaşterii legii de la oameni de afaceri, dintre care unii sunt cetăţeni străini. În plus, pot interveni situaţii, precum absenţa din ţară ori închiderea activităţii pe timpul verii, care să împiedice cunoaşterea cererii de chemare în judecare. Consideră că valorificarea drepturilor creditorilor se poate realiza şi pe calea dreptului comun, iar procedura insolvenţei ar trebui permisă doar atunci când există un titlu executoriu cu privire la creanţă. Mai arată că reglementarea privind termenul de depunere a contestaţiei afectează dreptul la apărare, întrucât pierderea termenului de contestaţie atrage după sine o serie de prejudicii debitorului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, arată că este greşită condiţionarea unei garanţii şi a unui drept de apărare, manifestat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, de existenţa unei căi de atac exercitată în prealabil de altcineva. Astfel, „doar prima persoană care a invocat excepţia beneficiază de suspendarea de drept a cauzei, iar următoarele sunt în situaţia unei eventuale suspendări judecătoreşti, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între acel prim terţ invocant şi următorii”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7) şi art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Suspendarea va privi doar cererile care au legătură directă cu reglementarea atacată.”;– Art. 33 alin. (2) teza întâi: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă […]"Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică şi art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, consideră că se contravine următoarelor prevederi internaţionale: art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 au fost abrogate prin art. IV din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege în vigoare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a devenit inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acestea au fost supuse controlului de constituţionalitate în mai multe rânduri, criticile fiind în mod constant respinse ca neîntemeiate.În cauza de faţă, însă, sunt invocate, în esenţă, aspecte ce pun în discuţie incapacitatea de formulare a apărărilor în termenele prevăzute de lege, incapacitate cauzată fie de necunoaşterea normelor de drept, fie de alte împrejurări de fapt.Or, necunoaşterea legii nu poate fi invocată pentru a se motiva neconstituţionalitatea unui text de lege prin prisma respectării dreptului la apărare. Astfel, art. 1 alin. (5) din Constituţie prevede în mod neechivoc că "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".Cât priveşte împrejurările obiective care pot împiedica aflarea chemării în judecată, Curtea constată că acestea pot fi, eventual, puse în discuţie în faţa instanţei de judecată, în vederea repunerii în termen, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cerra Vila Decorations” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.984/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește