DECIZIE nr. 1.420 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001. Astfel, arată că acestea sunt simple norme de trimitere. Referitor la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, pune însă concluzii de admitere a excepţiei, considerând că se creează un tratament juridic diferenţiat, care nu are la bază un criteriu rezonabil. De asemenea, arată că normele procedurale de favoare ar trebui aplicate tuturor pensionarilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.343/99/2008, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, raportate la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Excepţia a fost ridicată de Ion Aldea cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt discriminatorii, creând un tratament diferit între pensionarii sistemului public de pensii şi cei din alte sisteme de pensii. Astfel, arată că art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 prevede competenţa tribunalului de a soluţiona modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. Derogând de la normele de drept comun în materia competenţei teritoriale a instanţei, art. 156 din aceeaşi lege prevede că, pentru cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, este competent tribunalul în raza căruia se află domiciliul reclamantului. Pentru toate celelalte cauze este competentă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului. Dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 fac trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a acţiunilor împotriva deciziilor comisiilor de contestaţii ale pensiilor militare de stat care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii. Deşi aceste litigii se referă la modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, totuşi nu vor putea fi soluţionate de instanţa de la domiciliul reclamantului, întrucât prevederile Legii nr. 19/2000 stabilesc acest beneficiu doar pentru situaţia în care pârâtul este CNPAS sau casele teritoriale de pensii.Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care, din interpretarea lor, rezultă o competenţă diferită în soluţionarea contestaţiilor formulate de pensionarii militari în raport cu cei din sistemul public de pensii. Arată că excepţia de la regula de drept comun referitoare la competenţa teritorială a instanţei a urmărit facilitarea accesului la justiţie a pensionarilor, iar diferenţa de tratament juridic nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, dispoziţii potrivit cărora: „Deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr. 19/2000.”De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora: „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei prin care s-a stabilit pensia de serviciu cuvenită autorului excepţiei.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Aceasta a prevăzut transformarea pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, dispunând şi recalcularea pensiilor aflate în plată. Deşi Legea nr. 119/2010 nu a abrogat dispoziţiile Legii nr. 164/2001, în art. 7 a prevăzut că: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”Faţă de aceste dispoziţii de lege, Curtea constată că dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 şi-au încetat aplicarea, norma de trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 fiind preluată de art. 7 din Legea nr. 119/2010.Noua reglementare nu clarifică însă problemele indicate de autorul excepţiei cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care Curtea apreciază că soluţia legislativă criticată se păstrează.În aceste condiţii, urmează ca instanţa de contencios constituţional să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010, Curtea constată că acestea nu reglementează, în sine, competenţa instanţei în litigiile privind stabilirea pensiilor, ci instituie doar o normă de trimitere către prevederile Legii nr. 19/2000. Aşa fiind, Curtea constată că susţinerile privind neconstituţionalitatea acestei norme de trimitere sunt lipsite de temei.Referitor la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acestea reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”. Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor. Reglementând aceste dispoziţii, legiuitorul a avut în vedere, în mod firesc, doar situaţia pensionarilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, întrucât acesta este domeniul de reglementare al Legii nr. 19/2000. Din această perspectivă, nu se creează un tratament diferit între persoane aflate în situaţii identice.În acelaşi timp însă acesta este motivul pentru care dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 19/2000 nu au avut în vedere şi situaţiile ce s-ar putea naşte din aplicarea acestor norme altor sisteme de pensii, dând naştere, în practică, unor tratamente diferite între pensionari, în funcţie de sistemul de pensii din care provin.Aceste situaţii relevă o problemă de legiferare, care decurge din lipsa unei reglementări care să asigure o unitate a tratamentului juridic între pensionari, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au avut ca efect recalcularea pensiilor militare de stat, dar şi a altor tipuri de pensii speciale, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000.O atare omisiune legislativă nu poate fi însă complinită de Curtea Constituţională pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a contraveni dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ion Aldea în Dosarul nr. 4.343/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește