DECIZIE nr. 1.416 din 17 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicată de Facultatea de Drept din Bucureşti în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 decembrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicată de Facultatea de Drept din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 împiedică exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, folosinţa şi dispoziţia. Or, suprimarea acestor atribute esenţiale are semnificaţia unei derogări de la principiul protecţiei juridice a dreptului de proprietate, consacrat la art. 44 din Constituţie. Astfel, limitele aduse dreptului prin textul de lege criticat sunt de natură să afecteze însăşi substanţa acestuia, echivalând cu o adevărată expropriere de fapt, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care această instanţă a statuat, în cazuri similare, că titularii dreptului de proprietate "au avut de suportat o sarcină specială şi exorbitantă, care a rupt justul echilibru care trebuie să domnească între, pe de o parte, exigenţele interesului general şi, pe de altă parte, salvgardarea dreptului la respectul bunurilor" (cauzele Matos e Silva şi alţii împotriva Portugaliei, 1996, şi Terrazi S.R.L. împotriva Italiei, 2002).Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios, administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege este neconstituţional. În acest sens, apreciază că instituirea interdicţiei de schimbare a destinaţiei terenurilor, de reducere a suprafeţelor acestora sau de strămutare încalcă dreptul proprietarului de a exercita atributul folosinţei, atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate. Limitarea exerciţiului acestui drept are o justificare socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a normelor criticate reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006, dispoziţii modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textele de lege au următorul conţinut: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „ocrotirea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituţie, reprezintă scopul reglementării art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului”.Curtea Constituţională a constatat că dreptul de proprietate, prevăzut la art. 44 din Constituţie, nu este un drept absolut. Potrivit alin. (1) al acestui text, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.Totodată, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”. De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală prevede respectarea de către titularul unui drept de proprietate privată a tuturor „sarcinilor privind protecţia mediului”.În plus, limitarea exerciţiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din ordonanţa criticată are şi o justificare socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci şi a spaţiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes naţional.Împrejurarea că în practică, aşa cum arată autorul excepţiei, pot apărea abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti ordinare, Curtea Constituţională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. De altfel, Curtea reţine că, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri. Astfel, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Facultatea de Drept din Bucureşti în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEProf. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește