DECIZIE nr. 1.413 din 16 decembrie 2008

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 25/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 26 martie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 665 12/06/2008
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 179
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 179 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 179 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orange România – S.A. în Dosarul nr. 41/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă partea Tudor Stomff, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei pentru motivele arătate în notele scrise pe care le-a depus la dosarul Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 44/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 179 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orange România – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege atacate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, deoarece instituie dreptul discreţionar al instanţei de judecată de a stabili dacă este sau nu cazul să solicite concursul unui expert pentru stabilirea autenticităţii unor înscrisuri.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia ridicată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 179 din Codul de procedură civilă, cuprinse în titlul III – Procedura înaintea primei instanţe, cap. III – Judecata, secţiunea a III-a – Administrarea dovezilor.Acest text de lege are următoarea redactare: "Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.Se primesc ca atare:1. înscrisurile autentice;2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;3. partea din înscris netăgăduită;4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei.Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă."Textul constituţional invocat este cel al art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie.Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate referitoare la posibilitatea instanţei de judecată, în cazul în care nu este lămurită, de a desemna un expert pentru verificarea de scripte, nu contravine dreptului părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.În plus, prevederile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.De altfel, cu privire la competenţa instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, Curtea, prin Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, a statuat că, „în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate […]”.Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în argumentarea constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 179 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orange România – S.A. în Dosarul nr. 41/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu________

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x