DECIZIE nr. 1.412 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de comuna Lueta – judeţul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi de Centrul de Sănătate Urlaţi în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Sapacki Construct" – S.R.L. din comuna Apostolache, satul Valea Cricovului, judeţul Prahova, prin avocatul Elena Roxana Constantinescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 766D/2010 şi nr. 3.548D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocatul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.548D/2010 la Dosarul nr. 766D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Societăţii Comerciale "Sapacki Construct" – S.R.L., care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că scopul în care aceasta a fost invocată îl reprezintă exclusiv tergiversarea judecării cauzei aflate pe rolul instanţei de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că obiectul criticii îl constituie pretinse lacune de reglementare ale normei procedurale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, şi prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploieşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de comuna Lueta -judeţul Harghita, respectiv de Centrul de Sănătate Urlaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în principal, că dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt defectuos redactate, întrucât legiuitorul omite să precizeze data de la care începe să curgă termenul de 3 zile pentru introducerea contestaţiei împotriva modului stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, încălcând astfel norma constituţională care garantează liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu stabilesc procedura după care se judecă contestaţia, lăsând la aprecierea instanţei procedura de urmat şi calea de atac, legea nestabilind în mod clar şi neechivoc drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor şi nici căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în această contestaţie. Astfel, lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24, deoarece dreptul la apărare implică posibilitatea neechivocă şi reală a părţilor de a beneficia de dreptul de a sesiza o instanţă superioară pentru a controla legalitatea şi temeinicia unei hotărâri.Judecătoria Odorheiu Secuiesc şi Judecătoria Ploieşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3), prin formularea acestui text de lege nefiind îngrădit liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil ale celui nemulţumit de modul de stabilire pentru eliberarea sau restituirea sumei rezultate din executare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.293 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 29 octombrie 2009, prin care s-a statuat, cu referire la critici identice celor din prezenta cauză: „Complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.” De asemenea, Guvernul consideră că textul de lege criticat reglementează un caz particular de contestaţie la executare, nefiind încălcate drepturile constituţionale protejate, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi, în acest sens fiind dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, care stabilesc ca moment de început al curgerii termenului de exercitare a contestaţiei momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, de exemplu prin Decizia nr. 733 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că „dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, analizate în coroborare cu cele ale art. 399 din acelaşi cod şi cu întregul sistem normativ al procedurii executării silite, nu contravin prevederilor constituţionale care consacră accesul liber la justiţie, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei, orice parte interesată sau vătămată printr-un act de executare, altul decât cel prevăzut de textul de lege criticat, având posibilitatea să se adreseze cu contestaţie instanţei de judecată.”În ceea ce priveşte termenul de 3 zile pentru contestarea procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare, Curtea constată că prin art. 570 alin. 2 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile de drept comun referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, respectiv de la prevederile art. 401 alin. 1 lit. a), care prevăd un termen de 15 zile pentru contestarea actului de executare. Derogarea normei speciale priveşte numai întinderea termenului, iar nu şi momentul de la care acesta începe să curgă, care rămâne cel stabilit în norma de drept comun, şi anume de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare, recte procesul-verbal referitor la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare pe care îl contestă. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite.Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, expresie a principiului constituţional referitor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Referitor la critica de neconstituţionalitate, potrivit căreia lipsa căii de atac împotriva hotărârii prin care se soluţionează contestaţia încalcă dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al părţilor, Curtea reţine că din interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu rezultă că acesta consacră expres sau implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un "recurs efectiv", nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii de a se supune judecăţii unei instanţe naţionale.În plus, Curtea observă că, aşa cum a statuat în numeroase cauze, accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de comuna Lueta – judeţul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi de Centrul de Sănătate Urlaţi în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecătoriei Ploieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește