DECIZIE nr. 1.411 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.Excepţia a fost ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec cu prilejul soluţionării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 legiuitorul a impus obligaţia operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, obligaţie de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, persoanele fizice autorizate sunt discriminate în raport cu societăţile comerciale, fiind obligate să se doteze cu o logistică specifică societăţilor comerciale. Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, se realizează o discriminare a persoanelor fizice autorizate în raport cu persoanele fizice care prestează servicii cu titlu de profesie liberală, întrucât acestea din urmă sunt exceptate de la obligaţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. În sfârşit, consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere şi libertăţii economice, fiind stabilită o sarcină mult prea oneroasă în sarcina persoanelor fizice autorizate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 1: "(1) Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.(2) Agenţii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le predea clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură fiscală. … (3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat. … (4) Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate şi să emită facturi fiscale pentru respectivele operaţiuni, la cererea clientului."; … – Art. 2 alin. (1) lit. h): "Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1): […]h) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;". … Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 45 privind libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit, pe de o parte, de faptul că prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu fac distincţie între persoanele fizice autorizate şi societăţile comerciale în ceea ce priveşte obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 2 lit. h) din aceeaşi ordonanţă creează o situaţie distinctă pentru activităţile desfăşurate ca profesii libere. Pentru aceste motive, consideră că textele de lege criticate sunt discriminatorii.Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că, prin instituirea obligaţiei de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea faptelor de natură a avea impact negativ asupra economiei naţionale. În consecinţă, criteriul major în funcţie de care a fost instituită această obligaţie a fost acela al activităţii economice desfăşurate, activitate care, în lipsa unei asemenea reglementări, ar putea crea condiţii favorabile săvârşirii de acte de evaziune fiscală. Din această perspectivă, societăţile comerciale şi persoanele fizice autorizate se află în aceeaşi situaţie obiectivă, astfel că instituirea unui tratament juridic egal este justificată.În acelaşi timp însă aceleaşi criteriu, al naturii activităţii desfăşurate, a impus şi stabilirea unor excepţii, avându-se în vedere imposibilitatea obiectivă de utilizare a unui aparat de marcat electronic fiscal. Este situaţia activităţilor prevăzute în art. 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Acesta este motivul pentru care tratamentul juridic diferenţiat este, sub acest aspect, justificat în mod obiectiv şi rezonabil.În ceea ce priveşte critica referitoare la restrângerea libertăţii economice, Curtea reţine că aceasta nu este un drept absolut. Într-adevăr, dispoziţiile art. 45 din Constituţie prevăd că accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă se exercită în condiţiile legii. Raţiuni ca cele arătate mai sus, ce ţin de necesitatea preîntâmpinării faptelor de natură a avea impact negativ asupra economiei naţionale, justifică în mod raţional şi proporţional cu obiectivul avut în vedere restrângerea libertăţii exercitării activităţii economice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește