DECIZIE nr. 1.409 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în ceea ce priveşte art. 131 şi 132 din Codul penal, aceasta nu este motivată, iar referitor la art. 239 şi 321 din acelaşi Cod, autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea acestor dispoziţii de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.237/118/2009, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Daniel Tudor cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. 1 şi 2 şi art. 321 alin. 2 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale, precum şi dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât, pe de o parte, art. 239 şi 321 din Codul penal nu prevăd punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi posibilitatea înlăturării răspunderii penale prin împăcarea părţilor, iar pe de altă parte, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice (art. 321 din Codul penal) este mai aspru sancţionată decât cea de ultraj (art. 239 din Codul penal), deşi aceasta din urmă produce consecinţe mai grave asupra valorilor sociale ocrotite de legea penală.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate urmăreşte, în realitate, modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul penal.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 131, 132, 239 alin. (1) şi art. 321 din Codul penal. Însă, din notele scrise ale autorului excepţiei, reiese că acesta critică întregul art. 239 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 131: "În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele.Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.";– Art. 132: "Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă.Împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.";– Art. 239: "Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.";– Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită, pe de o parte, completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul penal, în sensul introducerii condiţiei punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv a posibilităţii înlăturării răspunderii penale prin împăcarea părţilor, iar pe de altă parte, modificarea art. 321 din Codul penal, prin stabilirea unui regim sancţionator mai blând pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice asemănător celui aplicabil infracţiunii de ultraj (art. 239 din Codul penal). O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Totodată, autorul excepţiei nu motivează în niciun fel pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 şi 132 din Codul penal. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește