DECIZIE nr. 1.406 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicată de Iulian-Bogdan Năstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală şi de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud Secţia penală.La apelul nominal, pentru partea Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti – S.A., răspunde apărătorul ales Loreta Ioniţă, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 513D/2010 şi nr. 809D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Apărătorul părţii prezente arată că este de acord cu conexarea.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 809D/2010 la Dosarul nr. 513D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2010.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.659/1/2009, admiţând recursul împotriva Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penală în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.Excepţia a fost ridicată de Iulian-Bogdan Năstase cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie.Prin Încheierea din 21 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 129/112/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.Excepţia a fost ridicată de Ioan-Pompei Horja cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect infracţiuni de corupţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţă, deoarece, fără să existe o situaţie extraordinară, Guvernul a adoptat actul normativ criticat, de natură a afecta regimul Ministerului Public, care este o instituţie fundamentală a statului.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât Guvernul a reglementat într-un domeniu rezervat legii.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru motivele invocate de autorul Ioan-Pompei Horja.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală în Dosarul nr. 9.659/1/2009, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. Din notele scrise ale autorului excepţiei IulianBogdan Năstase şi din susţinerile apărătorului ales al acestuia, consemnate în practicaua Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009), respectiv în practicaua Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală în Dosarul nr. 9.659/1/2009, reiese, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, doar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, reţinând că actuala Direcţie Naţională Anticorupţie a fost înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, şi care a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, aşadar sub auspiciile Constituţiei din anul 1991, care nu condiţiona emiterea unei ordonanţe de urgenţă de îndeplinirea exigenţelor prevăzute în prezent în alin. (4) şi (6) din art. 115, astfel încât Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înfiinţare a instituţiei în cauză.Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de către deputaţi şi senatori, segmentându-se astfel major investigarea corupţiei la nivel înalt şi influenţându-se negativ eficienţa activităţii de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicaţii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerinţele europene referitoare la justiţie şi combaterea corupţiei şi având în vedere cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizării acestuia, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 134/2005. Or, ţinând seama de raţiunea edictării actului normativ, aşa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea, prin mai sus menţionată Decizie nr. 297/2010, a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6), prin aceeaşi Decizie nr. 297/2010, Curtea a reţinut că, potrivit acestora, „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, din interpretarea textului constituţional, se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune „a suprima”, „a aduce atingere”, „a prejudicia”, „a vătăma”, „a leza”, „a antrena consecinţe negative”.Astfel, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţă de urgenţă în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, în speţă, Ministerul Public, Curtea, prin Decizia nr. 297/2010, a reţinut că fondul reglementării constituit de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează, în sensul arătat mai sus, instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţională Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentală şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005, definitivă şi general obligatorie şi, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătăţirii activităţii acestei structuri specializate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 297/2010 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Iulian-Bogdan Năstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia I penală şi de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește