DECIZIE nr. 1.403 din 2 noiembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Crina loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.233/190/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de Crina-Loredana Gavrea cu ocazia soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, întrucât utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de „contravenient” pentru persoana despre care se afirmă că a săvârşit o contravenţie, conferă justiţiabilului în procedura contravenţională semnificaţia de persoană vinovată de săvârşirea unei contravenţii înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale să devină irevocabil şi executoriu. Precizează că, în procedura contravenţională, sarcina probei este răsturnată, întrucât obligaţia de administrare a probelor nu incumbă acuzatorului, adică organului care a aplicat sancţiunea, ci contestatorului „contravenient” care trebuie să îşi dovedească nevinovăţia, fiind nesocotite în acest mod garanţiile prezumţiei de nevinovăţie recunoscute de Legea fundamentală şi aducându-se o atingere gravă exercitării dreptului la apărare şi principiului egalităţii de arme în procesul civil. În ceea ce priveşte art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, consideră că aceste prevederi de lege aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, precum şi principiului legalităţii incriminării, deoarece nu îndeplinesc cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate ce trebuie să caracterizeze orice normă juridică, fie aceasta chiar şi din categoria celor ce incriminează faptele care reprezintă contravenţii.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:– art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei”, cap. III, intitulat „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale” şi cap. IV, intitulat „Căile de atac”, iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilă în cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea căilor de atac; şi– art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste texte de lege aparţin cap. VII al ordonanţei de urgenţă, intitulat „Răspunderea contravenţională”, cuprinzând reglementări referitoare la faptele care constituie contravenţii şi se sancţionează, pe lângă amendă, şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 referitoare la principiul legalităţii incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare.Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, statuând că utilizarea de către legiuitor a noţiunii de „contravenient” nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a reţinut că din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul de acces liber la justiţie, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, nu sunt incidente în cauză.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că autorul acesteia formulează critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de raţiune, urmează ca excepţia având acest obiect să fie respinsă pentru motivele arătate mai sus.Referitor la dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.În ceea ce priveşte art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstituţionalitate formulate faţă de dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că nu este incident în cauza de faţă principiul legalităţii incriminării, acesta vizând o altă ipoteză decât cea a textului de lege criticat.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Crina-Loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește