DECIZIE nr. 1.401 din 28 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Drăgoi în Dosarul nr. 5.025/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.025/314/2009, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Drăgoi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că normele criticate creează o discriminare între cetăţeni, în sensul că acela care obţine o soluţie de respingere a cererii sale poate face recurs împotriva soluţiei primite, însă cetăţeanul care are un dosar cu acelaşi obiect şi care obţine o soluţie de admitere a plângerii nu poate face recurs, întrucât nu îi permite legea. Ambii aveau dreptul de a formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, însă numai cel care a obţinut o soluţie nefavorabilă poate face recurs. Se încalcă astfel şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât condiţionarea exercitării unei căi de atac împotriva unei hotărâri în funcţie de soluţia de admitere sau de respingere pronunţată de judecător contravine imparţialităţii şi egalităţii justiţiei. Sunt nesocotite, pentru aceleaşi motive, şi prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, apreciindu-se, sub acest aspect, că, în condiţiile în care dreptul de a-ţi exercita o cale de atac, prin raportare directă la soluţia ce urmează a fi adoptată, este limitat în modul expus, este afectat însuşi unul dintre fundamentele statului de drept, respectiv garantarea drepturilor individuale. Se conchide în sensul că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale sub aspectul sintagmei "lit. a) şi b)", care în mod necesar trebuie înlăturate din textul de lege.Tribunalul Suceava – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate pentru motivele acolo arătate. Cu acel prilej Curtea a reţinut că „stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie”.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Drăgoi în Dosarul nr. 5.025/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește