DECIZIE nr. 1.401 din 20 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraş în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.098D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.162 din 28 septembrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 220/43/2010, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui ordin de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin reglementarea dispoziţiilor de lege criticate, unităţile administrativ-teritoriale sunt lipsite de sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate deja bugetelor locale, fapt ce periclitează realizarea proiectelor finanţate din resurse locale şi europene semnificative. Se consideră că investiţiile şi proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuţie şi ale căror cheltuieli este necesar a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziţiei de restituire a sumelor prevăzute în cuprinsul textului criticat către bugetul statului.De asemenea, se arată că prevederile criticate încalcă însuşi scopul pentru care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, respectiv „asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene”.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal nu se exprimă asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 258/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi intern, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, este menţionată Carta europeană a autonomiei locale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.225 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 18 noiembrie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că, astfel cum reiese şi din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, acestea au fost adoptate în deplină concordanţă cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor Cartei europene a autonomiei locale, Curtea a reţinut că autonomia publică locală, astfel cum este definită în cuprinsul art. 3 din legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale nu presupune totală independenţă şi competenţă exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale.Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi nici la cele ale prevederilor Cartei europene a autonomiei locale, invocate de către autorul excepţiei.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei, argumentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pe de altă parte, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege".Sub acest aspect se poate observa că, prin legile de aprobare a bugetului de stat, se pot acorda bugetelor locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru cofinanţarea unor proiecte, alături de sursele de finanţare locale şi europene. Sursele de finanţare ale bugetelor locale sunt cele prevăzute, ca atare, de dispoziţiile titlului IX – Impozite şi taxe locale din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Potrivit art. 32 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, bugetele locale primesc cote defalcate din impozitul pe venit, cote care se constituie astfel în surse de finanţare la bugetul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, iar, potrivit art. 33 alin. (1), pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste venituri contribuie la finanţarea unor cheltuieli publice noi sau apărute ca urmare a descentralizării unor competenţe – de la Guvern către autorităţile public locale, iar sumele defalcate din astfel de venituri se constituie în surse de finanţare ale bugetelor locale.Este evident însă că întrebuinţarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuţia bugetară. Astfel, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar.Necheltuirea până la încheierea exerciţiului bugetar a creditelor aprobate conduce la anularea acestora şi înscrierea lor ca surse de finanţare ale bugetului de stat al anului următor.Distinct de cele reţinute, Curtea constată că, în cauza de faţă, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată nu au fost acordate bugetelor locale prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, ci au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziţia bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exerciţiului bugetar nu dă dreptul autorităţilor locale să le utilizeze şi în exerciţiul bugetar viitor.Nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate pleacă de la faptul că investiţiile şi proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuţie şi ale căror cheltuieli sunt necesare a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziţiei de restituire către bugetul de stat a sumelor prevăzute în cuprinsul textului criticat şi că aceste prevederi încalcă însuşi scopul pentru care a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, respectiv „asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene”.Critica potrivit căreia în anul 2009 trebuiau plătit cheltuielile efectuate în anul 2008 nu se susţine, întrucât dacă investiţia sau obiectivul au fost efectiv realizate în anul 2008, dar nu au putut fi decontate până la sfârşitul anului, sumele corespunzătoare trebuiau trecute în sume de mandat şi decontate efectiv în anul 2009.Nici critica potrivit căreia investiţia se derula şi în anul 2009 nu se susţine, întrucât, potrivit art. 4 alin. (5) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, „Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi creditele bugetare”, ceea ce nu s-a confirmat în cauza de faţă.De altfel, nu există o obligaţie legală ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervă, pentru unităţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute.În ce priveşte invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraş în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește