DECIZIE nr. 1.399 din 20 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Zoltan Valentin – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 6.673/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.757D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.673/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" – S.A. din Ploieşti într-o cauză comercială având ca obiect o soluţionarea cererii de suspendare provizorie a Sentinţei comerciale nr. 5.061 din 8 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială în Dosarul nr. 323/3/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21, deoarece, în cadrul procedurii prevăzute de textele criticate, părţile nu sunt egale în drepturi. Prin stabilirea posibilităţii de judecată fără citarea părţilor se încalcă dreptul la un proces efectiv şi în faţa unei instanţe imparţiale, deoarece nu există un cadru procesual în care să poată fi exprimat un punct de vedere, să fie formulate cereri, apărări sau să poată fi făcute probatorii.De asemenea, se mai susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 24, deoarece dreptul judecătorului de a aprecia exclusiv asupra posibilităţii suspendării cauzei este un drept discreţionar, care nu asigură protecţia justiţiabilului, în măsura în care legea nu stabileşte criterii clare, precise, de luare a acestei hotărâri, ori simpla solicitare a unei cauţiuni de 10% din valoare fiind insuficientă pentru a fi asigurată echitatea, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială opinează în sensul că prevederile criticate nu sunt contrare Legii fundamentale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 alin. 2 şi 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 300 alin. 2 şi 3: "La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a mai pronunţat şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.1. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 1.007 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, a reţinut că art. 300 din Codul de procedură civilă reglementează efectele declanşării controlului judiciar pe calea recursului, respectiv suspendarea de drept a executării hotărârii recurate în anumite cazuri prevăzute expres în art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi suspendarea executării hotărârii recurate, la cerere, motivat, după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili de către instanţă, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, potrivit art. 300 alin. 2 şi 3 din acelaşi cod.În legătură cu invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea luând în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal.De asemenea, Curtea a reţinut că, dispoziţiile de lege criticate, reglementând posibilitatea instanţei de a suspenda executarea hotărârii recurate, la cerere, precum şi obligaţia recurentei de a depune o cauţiune, nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ele având caracterul unei garanţii în favoarea intimatului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite.Aceste prevederi legale nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiţie prin descurajarea tergiversării executării obligaţiilor pe calea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea hotărârilor judecătoreşti definitive.Aşadar, cauţiunea reglementată de dispoziţiile de lege criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu contravine principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.Prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a mai statuat că stabilirea unor condiţionări pentru introducere acţiunilor în justiţie, inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanţă a unei cauţiuni, nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie. Aceasta deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.2. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.De asemenea, prin Decizia nr. 1.180 din 15 septembrie 2011*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că măsura suspendării provizorie a executării silite, în cazuri urgente, nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil, în mod public, şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, ci dimpotrivă, asigură toate garanţiile pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.__________Notă …
*) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 21 decembrie 2011.Referitor la pretinsa inegalitate procesuală creată de dispoziţiile criticate, Curtea a constatat că acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece dispoziţiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesuală, fără nicio deosebire.De altfel, prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, Curtea a observat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 6.673/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește