DECIZIE nr. 1.398 din 3 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 2 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.412/233/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 2 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Salounkhan Mahomed cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 2.270 din 21 decembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Galaţi într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. 2, art. 208 şi 209 lit. g) din Codul penal. Acesta nu a motivat în scris excepţia de neconstituţionalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese însă din încheierea de sesizare, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 18^1 alin. 2 din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi art. 124 alin. (1). În acest sens, arată că legiuitorul ar fi trebuit să arate în mod expres care sunt condiţiile în care trebuie aplicate aceste dispoziţii de lege, în sensul stabilirii prejudiciului şi a atingerii valorii sociale ocrotite, iar nu să lase la aprecierea judecătorului anumite elemente legate strict de aplicarea lor.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 alin. 2 din Codul penal, care au următoarea redactare: "La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului."Acest text de lege este raportat la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categorii de legi şi ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 18^1 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Autorul excepţiei consideră că neconstituţionalitatea textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a judecătorului de a interpreta şi aplica dispoziţiile art. 18^1 alin. 2 din Codul penal, dispoziţii care, în opinia autorului, ar fi trebuit să arate în mod expres care sunt condiţiile în care trebuie aplicate.Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Salounkhan Mahomed în Dosarul nr. 10.412/233/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia de minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește