DECIZIE nr. 1.398 din 16 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă susţine netemeinicia criticii de neconstituţionalitate şi solicită Curţii respingerea excepţiei cu un atare obiect.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din data de 18 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Dan Voiculescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că obiectul cauzei la instanţa de fond îl reprezintă contestaţia formulată, în temeiul art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, împotriva Deciziei nr. 269/2006 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 234/2006 a aceleiaşi instituţii.Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008, Legea nr. 187/1999 a fost declarată ca fiind neconstituţională, în ansamblul său. Ca efect al acestei decizii, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, care a abrogat expres Legea nr. 187/1999.În temeiul art. 34 din ordonanţă, autorul excepţiei a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, care, la primul termen de judecată, are competenţa de a verifica dacă părţile stăruie în continuarea judecăţii, iar în caz afirmativ, continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrări efectuate rămân valabile.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 34 din ordonanţă contravin art. 21 alin. (3) şi art. 24, 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Textul de lege contestat are natura juridică a unei dispoziţii legale tranzitorii, menită să asigure înlăturarea efectelor legii vechi, declarată ca fiind neconstituţională şi abrogată, precum şi aplicarea imediată a legii noi proceselor aflate în curs de judecată.Situaţia-premisă pentru aplicarea acestui text este următoarea: existenţa unei decizii prin care s-a reţinut calitatea de agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste, adoptată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca urmare a finalizării procedurii de cercetare şi anchetă efectuate în temeiul Legii nr. 187/1999, respectiv formularea contestaţiei prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 de către persoana cu privire la care s-a cerut verificarea, care are deci calitatea de reclamant.În opinia autorului, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că judecata continuă în faţa instanţei competente fără ca aceasta să fie sesizată cu o acţiune în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin Direcţia juridică, ca urmare a întocmirii notei de constatare cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, conform procedurii instituite de art. 6 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008. Astfel, plenitudinea de competenţă acordată instanţei de judecată de a tranşa în mod direct asupra soluţiei adoptate de către o jurisdicţie extraordinară, declarată neconstituţională, în lipsa unei sesizări formulate potrivit dispoziţiilor noii legi, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 24, 53, art. 124 alin. (2) art. 126 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Cu alte cuvinte, jurisdicţia extraordinară exercitată de Consiliu şi de Colegiul Consiliului îşi menţine în continuare efectele prin intermediul textului de lege criticat, care prevede „continuarea judecăţii” în condiţiile în care etapa preliminară a cercetării, esenţială cu privire la stabilirea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, a fost viciată prin abaterile repetate de la statutul constituţional al justiţiei.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, considerând că dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Noul act normativ a fost adoptat ca urmarea a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2008, prin care vechea lege a fost declarată neconstituţională. Având a pune în acord legea cu prevederile Constituţiei, legiuitorul a instituit o procedură judiciară pentru cauzele începute sub imperiul vechii legi, reglementată în art. 34 din ordonanţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, cu următorul conţinut: „Cauzele aflate pe rolul instanţelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit instanţelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părţile stăruie în continuarea judecăţii, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrări efectuate rămân valabile.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare şi art. 147 alin. (4) care consacră efectele deciziilor Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, în ansamblul său, întrucât jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului reprezenta o jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercitau era cea a instanţelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituţia României.Într-un atare context, Curtea reţine că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia legea declarată neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". Ca urmare a adoptării unei astfel de decizii, legiuitorul a pus în acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale, adoptând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.Dispoziţiile criticate de autorul excepţiei fac parte din capitolul VI "Dispoziţii finale şi tranzitorii" al ordonanţei şi au fost adoptate pentru reglementarea situaţiei cauzelor aflate pe rolul instanţelor civile la data intrării în vigoare a ordonanţei.Curtea constată, potrivit principiului neretroactivităţii legilor, că o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi, care o abrogă în mod explicit sau implicit. A decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.Raportând cele arătate cu titlu principial la textul de lege dedus controlului, Curtea constată că norma dă expresie principiului neretroactivităţii, ceea ce impune concluzia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Astfel, cauzele în curs de judecată la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se trimit instanţelor de contencios administrativ competente, care, la primul termen de judecată, verifică dacă părţile stăruie în continuarea judecăţii, iar în caz afirmativ continuă judecata aplicând prevederile noii reglementări, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrări efectuate rămân valabile. Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, o eventuală extindere a incidenţei actului normativ asupra unor situaţii din trecut – pe care critica sa o presupune – ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare, întrucât, de fiecare dată, aceasta antrenează o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, aşa cum consideră autorul excepţiei, în situaţii identice, ceea ce, desigur, este de neconceput.Norma tranzitorie criticată este menită să asigure exercitarea rolului activ al judecătorului, care va aprecia asupra valabilităţii actelor şi lucrărilor efectuate sub imperiul legii vechi. În virtutea principiului constituţional consacrat la art. 124 alin. (3), potrivit căruia "judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", instanţa este suverană în aprecierea utilităţii probelor propuse şi administrate de părţi, pe baza cărora soluţionează cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, nu se poate susţine că autorul excepţiei nu beneficiază de garanţiile unui proces echitabil şi de posibilitatea valorificării tuturor mijloacelor pe care le implică exerciţiul dreptului la apărare.De altfel, dispoziţia legală invocată fiind o normă de procedură, este conformă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Faţă de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că dispoziţiile art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi ale art. 126 alin. (5), referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare, din Constituţie nu au relevanţă în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește