DECIZIE nr. 1.397 din 16 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu Vlădoianu şi Tincuţa Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.305/215/2008, Judecătoria Craiova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu Vlădoianu şi Tincuţa Marilena Vlădoianu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă sunt contrare principiului egalităţii în drepturi, întrucât persoana care deţine în coproprietate bunuri alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o împărţeală forţată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecinţe potenţial defavorabile din punct de vedere economic. Astfel, dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanelor nevoite să iasă forţat din indiviziune, încălcând prevederile art. 44 şi 53 din Constituţie.Judecătoria Craiova – Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, apreciind că procedura de judecată a contestaţiei la executare se întemeiază pe prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se face prin lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în cadrul judecării contestaţiei la executare declarate împotriva executării silite sau împotriva oricărui act de executare, instanţa poate dispune împărţirea bunurilor comune atunci când persoana interesată o solicită. Această posibilitate este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, în această situaţie devenind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă cuprinse în cartea VI „Proceduri speciale”, cap. VII1 privind „Procedura împărţelii judiciare”.Textul de lege criticat asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permite creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea de a urmări fie întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu Vlădoianu şi Tincuţa Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește