DECIZIE nr. 1.393 din 29 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Panaitescu şi Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.388/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Adrian Panaitescu şi Adriana Panaitescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, în cazul litigiilor care au ca obiect încetarea unor raporturi de muncă/de drept administrativ, nu sunt reglementate trei grade de jurisdicţie, respectiv două căi de atac. Astfel, prin faptul că alte persoane beneficiază, în alte materii, de acces nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, se creează o discriminare, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă art. 21 din Constituţie datorită faptului că legiuitorul a limitat motivele pentru care poate fi exercitată contestaţia în anulare, prejudiciind astfel grav liberul acces la justiţie al celor interesaţi de a obţine îndreptarea unei erori săvârşite printr-o hotărâre judecătorească.În final, consideră că normele care reglementează contestaţia în anulare sunt ineficiente, fiind în neconcordanţă şi cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 317: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.";– Art. 318: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. Totodată, autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în opinia autorilor, prin normele criticate se încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu beneficiază de acces nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, ceea ce creează o discriminare prin faptul că alte persoane beneficiază, în alte materii, de trei grade de jurisdicţie, respectiv două căi de atac. De asemenea, apreciază că, prin enumerarea limitativă a motivelor pentru care poate fi formulată contestaţia în anulare, se aduce un prejudiciu grav liberului acces la justiţie al celor interesaţi să obţină îndreptarea unei erori săvârşite printr-o hotărâre judecătorească.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare.În acest sens sunt deciziile nr. 102 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 16 februarie 2009, nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, şi nr. 977 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 16 şi art. 21 din Legea fundamentală.Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Panaitescu şi Adriana Panaitescu în Dosarul nr. 3.388/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește