DECIZIE nr. 1.392 din 29 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal răspunde domnul avocat Andrei Bărbulescu, cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru părţile Marius Valentin Mincu, Maria Carmen Puşcaşu şi Andreea Roxana Bălănescu.Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită Curţii Constituţionale să respingă excepţia în principal ca inadmisibilă, iar în secundar ca neîntemeiată. În acest context, arată că motivarea superficială a considerentelor excepţiei, dar şi expunerea limitată a pretinsei vătămări nu pot fi în măsură a crea premisele reformării practicii unitare a Curţii Constituţionale. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 177/94/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) ce consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi care prevăd că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, întrucât, deşi procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunţate în primă instanţă în astfel de procese.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, invocă prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situaţii deosebite.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Aşa cum rezultă însă din motivarea excepţiei, autorii acesteia critică doar art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005.În consecinţă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Textul criticat are următorul conţinut: "Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) ce consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi care prevăd că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, deşi procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunţate în primă instanţă în această materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privată şi dreptului la un proces echitabil.Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost suspusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu o motivare similară, prilej cu care Curtea a statuat că nu contravine Legii fundamentale.În acest sens, prin Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat că „Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, «împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituţie statuând că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei sale constante, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac”.De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 44 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că acestea nu au incidenţă în cauză.Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește