DECIZIE nr. 1.389 din 20 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, ale art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 1201 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Ştefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.331D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul critică modul de redactare a textelor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.391/302/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Ştefan cu ocazia soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 7.029 din 30 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti într-o cauză având ca obiect o evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate constituie o restrângere disproporţionată, discriminatorie şi care aduce atingere înseşi existenţei unui drept în sensul art. 53 din Constituţie, fiind în neconcordanţă cu documentele internaţionale în materia drepturilor omului şi, respectiv, art. 20 din Constituţie. Totodată, încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) şi contravin principiilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi accesul liber la justiţie prevăzute de art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţia României.Astfel, în opinia autorului, "prevederile procedurale" sunt neconstituţionale deoarece "nu permit şi nu reglementează exercitarea unei căi de atac împotriva unor veritabile acte procedurale cum ar fi repartizarea aleatorie, potrivit art. 95 din Regulamentul de funcţionare al instanţelor".Totodată, arată că prevederile criticate nu instituie proceduri şi garanţii adecvate, care să recunoască, să protejeze şi să garanteze dreptul de proprietate al chiriaşilor asupra îmbunătăţirilor aduse imobilelor în care au locuit, stabilind o justă despăgubire pentru contravaloarea acestora, respectiv "la valoarea de piaţă, stabilită după standarde de evaluare recunoscute".De asemenea, susţine că între beneficiarii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi beneficiarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinaţia de locuinţe se creează o discriminare, deoarece Ordonanţa de urgenţă cuprinde anumite facilităţi procedurale, cum ar fi scutirea de taxă de timbru, iar despăgubirile prevăzute de aceasta includ şi „cheltuieli necesare şi utile”.În continuare, mai arată că motivarea instanţei de fond, referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, este nelegală şi "absurdă".Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici tratatelor internaţionale la care România este parte.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 1201 din Codul civil.1. Curtea observă că, în realitate, în ceea ce priveşte art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţia de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care au următorul cuprins:– Art. 20:[…] "(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.”;– Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin expertiză." … 2. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 20, 21, 22 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 şi dispoziţiile art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Curtea urmează să verifice constituţionalitatea prevederilor criticate în forma avută la data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale.3. De asemenea, referitor la art. 1201 din Codul Civil, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, la data de 1 octombrie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeaşi dată, se abrogă Codul Civil din 1864, cu excepţia dispoziţiilor art. 1169-1206, potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.Aşadar, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 1201 din Cod civil în vigoare la data încheierii de sesizare, respectiv Codul civil din 1864.Aceste dispoziţii au următorul cuprins:– Art. 1201 din Codul civil din 1864: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 alin. (2) privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, pe de o parte, de modul de reglementare a dispoziţiilor criticate, deoarece acestea nu conţin anumite căi de atac împotriva unor acte procedurale, iar, pe de altă parte, de modul în care a fost motivată o hotărâre judecătorească.Astfel, Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, respectiv la completarea acestora, soluţiile legislative existente nemulţumindu-l. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege criticate. Or, omisiunea de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate.Referitor la critica privind modul în care a fost motivată o hotărâre judecătorească, Curtea reţine că această nu este o problemă ce ţine de contenciosul constituţional, fiind o problemă de legalitate, care aparţine exclusiv instanţelor de judecată.2. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia se creează o discriminare între beneficiarii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi cei ai Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, deoarece cele două categorii prevăzute de actele normative menţionate beneficiază de facilităţi diferite, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.Într-o atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, ale art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale art. 1201 din Codul civil, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) şi art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Ştefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește