DECIZIE nr. 1.389 din 16 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dramitos Agro”- S.R.L. din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/256/2008, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dramitos Agro” – S.R.L. din comuna Ciocârlia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 contravin liberului acces la justiţie, întrucât introduc o cale de atac specială, numită opoziţie la executare, care poate fi formulată în termen de 5 zile de la primirea somaţiei prin care creditorul solicită executarea cambiei învestite cu formulă executorie. Or, în condiţiile în care Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura contestaţiei la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva somaţiei de plată, procedură care poate fi declanşată în termen de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoştinţă despre executare, existenţa unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii şi o practică neunitară în jurisdicţia instanţelor. Aşa fiind, reglementarea procedurii speciale din Legea nr. 58/1934 este neconstituţională, întrucât restrânge accesul la justiţie prin instituirea unui termen mai redus decât reglementarea de drept comun în care partea interesată poate ataca titlul executoriu.Judecătoria Medgidia consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât partea interesată are posibilitatea să aleagă calea unei acţiuni în justiţie în care poate invoca apărări pe fond împotriva actului contestat. Introducerea unei căi speciale de atac, a unor termene şi a unor proceduri speciale nu este de natură a provoca o restrângere a dreptului la apărare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră excepţia ca fiind neîntemeiată. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma generală, nu are semnificaţia unei restrângeri aduse liberului acces la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: „În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.Opoziţia se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedura civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.Instanţa va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura.În caz de suspendare a executării creditorul va putea obţine măsuri de asigurare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în art. 21 alin. (1) şi (2) cu privire la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reglementează opoziţia împotriva somaţiei de plată a titlului executoriu constituit de cambie, cale de atac care se declară în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiei. Textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, sub aspectul termenului în care poate fi introdusă calea de atac împotriva actului de executare.Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 62 din Legea nr. 58/1934, referitoare la termenul de revizuire, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu calea de atac împotriva actului de executare a cambiei. Astfel, obligaţia exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia "pentru aceeaşi operaţiune pot fi invocate două temeiuri de drept", procedura specială prevăzută de Legea nr. 58/1934, respectiv procedura generală a contestaţiei la executare reglementată de Codul de procedură civilă, împrejurare ce poate genera „o practică neunitară” a instanţelor judecătoreşti, Curtea constată că acestea sunt aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată, competente în mod exclusiv să stabilească normele aplicabile cauzelor deduse judecăţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dramitos Agro” – S.R.L. din comuna Ciocârlia în Dosarul nr. 1.427/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește