DECIZIE nr. 1.386 din 16 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meldin” – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.269/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate instituie discriminări între participanţii la procedura insolvenţei în funcţie de disponibilităţile lor băneşti.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.269/100/2007, Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meldin” – S.R.L. din Cluj-Napoca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că prevederile alin. (1) ale art. 4 coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 instituie „o prezumţie de ilicitate în contradicţie cu prezumţia legală constituţională, consacrată de art. 44 alin. (8) teza finală, sub aspectul cheltuielilor aferente procedurii efectuate de administratorul judiciar, în perioada de observaţie din cadrul procedurii generale”. Astfel, legea ar trebui să facă distincţie între două situaţii posibile: dacă deschiderea procedurii generale s-a realizat justificat sau s-a datorat culpei creditorilor sau a altei persoane responsabile, care, cu reacredinţă, a determinat aplicarea procedurii insolvenţei debitorului.Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (1): "Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului."– Art. 20 referitor la principalele atribuţii ale administratorului judiciar.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), (2), (4) şi (8) care garantează dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 651 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 19 ianuarie 2006, Curtea a statuat că, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.În virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprind diverse acte şi operaţiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfăşurări a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din lege, "În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic". Scopul înfiinţării fondului de lichidare îl reprezintă asigurarea sumelor necesare procedurii, precum şi remunerarea activităţii desfăşurate de lichidator sau administrator în situaţia în care, în patrimoniul debitorului, nu există fonduri sau bunuri valorificabile.Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 4 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 nu înfrâng dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită, şi anume aceea a absolutizării exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se însă abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”, precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile stabilite de legea organică. În lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.De altfel, o soluţie contrară ar fi de natură să genereze o situaţie inechitabilă pentru ceilalţi contribuabili la fondul de lichidare, şi anume ca aceştia să suporte indirect cheltuielile de lichidare ale unei societăţi, în condiţiile în care aceasta deţine bunuri în patrimoniu.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborate cu ale art. 20 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Meldin” – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.269/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește